nu am cultura religioasa, ceea ce reprezinta un real motiv ca in clipele de cumpana sa iau hotariri greu si mai ales sa-mi regasesc echilibrul si mai greu.
nu am incredere, nu am speranta, ma deprim usor si filozofia mea de viata este: un sut in fund, 2 pasi inapoi.
aseara suna la usa si la intrebarea mea racnita din biblioteca cine-i? primesc un raspuns pitigaiat georgiana! si ce vreti? am o invitatie pentru dumneavoastra. aha.
deschid usa si vad o domnisoara foarte tinara, georgiana adica si o venerabila doamna in baston, care-mi intind o invitatie tiparita cu verde, mult verde la o conferinta religioasa a bisericii penticostale.
nu ating foaia, le asigur ca sunt o persoana toleranta, dar ca am o religie pe care nu o practic, dar o am si ca as minti daca as promite ca vin.
georgiana intepata: bine ca aveti o religie.
aplombul mi-a facut-o antipatica, eu sunt o tipa levantina, cu protocolul la purtator.
insista sa iau invitatia si reafirm ca nu particip la astfel de manifestari, mai ales ca nu sunt in religia mea, la care primesc alt raspuns: Isus a murit pentru noi toti!
inchid usa ginditoare:
- nu am stiut niciodata exact cui ma adresez, eu spun Doamne Dumnezeule
- ma consider foarte neinsemnata si nu stiu daca Isus trebuia sa ma aiba in vedere cind a murit, dar am speranta ca incap si eu in imbratisarea larga a Acelui Dumnezeu pe care cu umilinta recunosc ca il chem doar cind mi-e greu. sper ca nu am zis nici o blasfemie.
