cu jazz la vet

jazz are dispnee acuta felina.
adica face asa: hhhhhh si nu poate sa respire.
are perioade cind uit de aceasta problema si perioade cind totul devine un cosmar.
la veterinar, parca s-au vorbit, sunt fel de fel de animalute cu boli complicate. dureaza.
jazz incepe sa se agite, miauna si se rastoarna cu tot cu cusca de transport in care am adus-o.
nu o scot de frica sa nu ia vreo alta boala de pe acolo, desi cineva a venit cu un motan care cutreiera hallurile fara nici un stress.

medicul ii face o injectie, ma asigura ca nu o sa moara, si plec acasa. conduc cu o singura mina, fiindca tin de cusca sa nu se rastoarne iarasi si sa se loveasca. geamuri deschise, la semafor circ, toti se uita lung la mine si sunt curiosi de ce miaun in intersectie!

jazz tisneste afara si se duce in biblioteca. ma ignora vreme indelungata. ma culc singura.

nu stiu daca e numai gindul si efectul placebo, dar jazz nu mai face nici o criza; cit sunt eu acasa.
azi ma infiintez din nou la medic, iarasi lume, jazz face cunostinta cu o pisica turceasca, alba, frumoasa ca din povesti - dar lasa ca nici jazz nu e de ici de colo - si dupa atita umflat in pene, face alta injectie, si plecam acasa.
eu depanez lap-topul, ea face si drege.
doamne ajuta!

 

povesti de la stupina [1]

vorba romanului spune ca 'a trecut sf. ilie, ne-am ...  in palarie', adica gata vara.
nu stiu ce altceva e gata, dar cu mierea de tei scoasa de acum 2 wend-uri, s-a terminat acea vara; nu vor mai fi alti tei, asa ca albinele au program de voie, tot ce culeg mananca sau ramine pentru iarna. acum e intre albine si flora spontana.
siretul era la locul lui, doua reprize de ploaie ne-au sustinut convingerea ca sfintul ilie era si el in dispozitiv, iar daca duminica nu mi-ar fi plina de proviziile aduse si parfumul greu al pepenilor, m-as indoi ca am trait o minune de zi.
acolo era si un motan bataus si infometat care m-a speriat cit a putut sa manince. peste mai ales. dar si placinta cu urda si marar. mi-a spus la urma ca i-au placut.
am adus si ultima capaceala si ultima bucata de fagure - poliflora.

ii povestesc lui jazz, dar ea m-a parasit si doarme in dulap, dupa ce a aruncat totul de pe raft.
ma pedepseste. constiinta mea geme si vrea iertarea. jazz se tine tare.

 

 

 

pisicile dorm, nu-i asa?

acum cind scriu jazz doarme in dulap.
altadata doarme in pat. altadata pe jos, pe covor. altadata.
cel mai adinc doarme pe mina mea, cu una din labutele din spate in palma mea, pe care din cind in cind o deschide ca o floare, iar eu uit sa dau foaia la ce citesc.
in rasfatul ei, coada invariabil ajunge sub mine. din cind in cind ofteaza si tresare. atunci o string usor in brate si ea isi rastoarna capul pe spate,ca eu sa o scarpin sub barbita.
dar cum inventeaza pozitiile de dormit, ramine un mister.
cind se simte in siguranta si e linistita, somnul ei e o opera de arta.

 

uitarea

deodata, mi-am amintit, stiam lucrurile astea latite in nesimtire, vinzatoarele brusc trezite la tarabe, certarete si trimitindu-te la REAL, 'ca acolo platesti punga',

acesti oameni care se foiesc-roiesc suspect peste tot locul urit mirositori si fara dantura,

aceste apucaturi hraparete, mincinoase si

zumzetul vaicarelilor, acesti parinti cu tupeu si copii scapati din educatie, cu gura la fel de mare si unii si altii,

aceste aflari in treaba, fara argument.
mi-e sila ori de cite ori acest psd in diferite amestecuri, ajunge in functii si deterioreaza bunul simt colectiv, aruncindu-ne brusc zeci de ani inapoi.
ce diferenta este intre un premier care te trimite sa-i numeri ouale si unul care ameninta ca directioneaza DNA-ul a 2a zi in misie de pedeapsa?

jazz si academia

ii spun: ori iti dai doctoratul, ori pleci de la casa mea! si jazz se 'pune pe' invatat.