poveste de craciun cu...

un pisoi ticalos si o craciunita.

in casa aterizeaza o craciunita, un dar frumos si perfect. o pun pe masa.
pisoiul pindicios se infiinteaza, o miroase, ii da ocol. nu mi se par sincere insistentele ei, asa ca mut floarea.
pisoiul ia pozitia de asteptare pe un scaun cu ochii tinta la inamic.
astept si dupa o vreme, ma pacaleste cum ca s-au imprietenit.
 

 se alinta, se lungeste, imi arata burtica. si labutele.

 asa ca, las biata craciunita fara aparare in fata obraznicaturii de pisoi. amindoi in biblioteca.
cind ma intorc, observ urmele jafului si pisoiul rontaind.
o cert, chiar si frunzele rosii au urmele coltilor.
o fac ingrata si nascocesc cuvinte grele pentru blanite hoate.

pisoiul ticalos intelege ca m-am suparat, asa ca ia pozitia in care-mi arata clar ca nu ma mai suporta nici ea. sentimentele sunt reciproce.
dar ce vina a avut superba craciunita?
nu trebuie avut incredere in mitze. never!

mijloc de decembrie

adsum

totusi, in linii mari, sa fi fost acolo figgis in persoana si sa fi dat citire unei liste de prezenta, jumatate din doamnele si domnii de fata ar fi raspuns: ADSUM, sunt aici, in locul bunicului sau strabunicului meu.

[intre acte - virginia woolf]

habar n-am cine imi sunt strabunicii, nu am auzit vreo vorba despre ei, bunicii schioapata la numar in amintirea mea,
dar,
bunicii paterni si-au numit copiii dupa cum urmeaza: titus, livia, leonora, aurelia.
niciodata nu mi-au lipsit radacinile ca astazi, ieri si de vreo 10 ani in urma.

la tirg

ma opresc la un stand cu sosete si intreb: numa' chinezesti aveti?
tipul imi raspunde: pai daca ale noastre au falimentat toate.
eu nu ma las: de la chinezi nu cumpar si gata!
el: asteptati sa vina americanii.

mijloc de toamna