elefanti in biblioteca

lucruri etern aminate ma someaza ca e timpul. biblioteca sta cu orbitele rafturilor goale, stive de carti au inceput sa migreze in hall si alte dependinte, asa nu se mai poate!

chem un timplar cu eforturi de cautare semnificative, ca nu-s timplari pe toate gardurile si nici aceasta meserie de ici de colo.
dupa ce-mi face favoarea sa vina, apreciaza ca mobilierul e vechi si broaste din astea nu se mai fac de 30 de ani, iar la rafturi o sa dea gauri si o sa puna niste sipci...
ii intrerup dizertatia scurt si remarc ca nu va fi estetic. el sta si se gindeste adinc dupa care emite:
- cartile e grele!

jazz in winter

afara e viscol de cod galben, jazz e un doughnut [dupa cum zice persoana importanta], in bucatarie pe pervaz am ghiocei cu radacina infloriti, in cuptor pesmet auriu,
am adus pe noptiera toate cartile cumparate recent si ma pregatesc sa hibernez.
am scris de rant?
ei bine, scriu.

yann martel - viata lui pi [1]

1. nu va ginditi la geometrie caci acest pi vine de la piscine.
adica, e ca si cum v-ati boteza fetita hotel marriot si la scoala in catalog ar scrie hotel marriot vasilescu. acasa, o alintati ho.

aceasta piscine molitor era o baltoaca, adica 2, care cu limpezimea si frumusetea lor de baltoace au impresionat un membru al familiei mai slab de inger.
[asa ca, nu numai la tiganii nostri se poarta: procuratura, mercedesa...]

satul de bascalia pe seama numelui sau nastrusnic, acest timpuriu luptator ia taurul de coarne si se prezinta la schimbarea ciclului scolar singur:

numele meu este 
piscine molitor patel
cunoscut tuturor ca
pi patel
pi = 3.14

am zis.

2. predestinat sa nu fie oricine, pi, la 16 ani pune comunitatea molesita in mare incurcatura cu fervoarea cu care se declara adept si practica vreo 4-5 religii: era in fiecare zi incepind de joi, crestin, hindus, mahomedan si evreu.

- tata?
- da piscine.
- as vrea sa fiu botezat si mi-as dori un covoras de rugaciune.
- un ce? ce?
- as dori sa ma rog afara fara sa-mi murdaresc pantalonii. merg la o scoala crestina fara sa fi fost botezat in religia lui Hristos.
- de ce vrei sa te rogi afara? de fapt, de ce vrei sa te rogi?
- pentru ca il iubesc pe Dumnezeu.
- aha.

ce mai, e o frumusete de carte, cu un umor sensibil, instalindu-ne in inconfortabile pledoarii religioase pe un ton placut, civilizat. si ca solomon, dam dreptate, pe rind fiecareia.
nu ne implica cu nimic, doar ne prezinta si o alta fata a lucrurilor. inteligent.
i-as mai da si eu un premiu, pentru fabula/parabola pe care ne-o propune: cum preferam, sa fim animale si sa traim ca/cu oamenii sau sa fim oameni si sa traim ca/cu animalele.

ma tem ca raspunsul nu ne onoreaza, as prefera sa fiu tigru.

prima zi din viitorul incert

mai mult ca pateticul

Dar adevarul? Eu m-am imbolnavit pentru ca a fost ucis adevarul in fiinta mea; dar certitudinea ca o sa reinvie ma mai tine in viata. Uneori in zilele de iarna, cind ceata ne invaluie ca un giulgiu, avem impresia ca totul s-a sfirsit. Soarele a murit, lumina s-a stins iar noi pribegim prin lume ca printr-un cimitir.

Dar imediat ce soarele iese de sub nori, toate lucrurile parca ne surid, iar noi

ne ridicam din mormint precum lazar.

La fel si adevarul poate iesi intr-o clipa, intr-un an sau dupa secole din ceata minciunii; si dintr-odata reincepe sa straluceasca luminos si vesnic. E de ajuns o singura raza de a lui ca sa risipeasca tenebrele si sa dea viata celor dusi de pe lume.

[grazia deledda – ulii si porumbei]