Cotoiul e pe varza...

Deschiderea publica a teatrului „Carabus” a avut loc pe 2 iulie 1919 cu premiera revistei „Pisica pe orez” în care Tanase interpreta cupletul „Cotoiul e pe varza, pisica-i pe orez”.

(revista magazin, 4 Iul, 2001)
Șerban Cioculescu in Amintiri/editura Eminescu, 1981 il pomenește ironic pe Mircea Dem. Rădulescu ca pe un clasic in viața si colaborator la spectacolele de revista de la Cărăbuș, coautor al stupidelor versuri.
Nu știu daca acest versificator rutinat, îmbătrînit poet laureat, pisc in relieful literar al tării...  Chiar merita o pagina - vorba inversunatului in verva critic - in bășcălie.
Acum, ca posteritatea i-a învăluit blind, sa reținem nemuritoareLe momente ale lui Șerban cioculescu care au o savoare si parfum de cutiuța magica din camera bunicii.

E Crăciunul!

despre coabitare cu pisi, cutzi...

aud in baie:
- n-ai voie!
- ham, ham.
- (mai vehement) n-ai voie!
- ham, ham.

nu stiu ce a facut/inteles potaia, dar si eu ii zic lui jazz:
- jos!
adica jos de pe/din chiuveta.

ea se da jos, da o tura repede prin baie si imediat vine din nou in chiuveta. pai ce-am spus eu si ce a inteles ea.

gabriel garcia marquez

- acum independenta avem, domnule general, numai sa ne spuneti ce sa facem cu ea.
in euforia victoriei, el ii invatase sa i se adreseze asa, spunind lucrurilor pe nume. dar acum adevarul era de partea altcuiva.
- independenta insemna, pur si simplu, cistigarea razboiului, le spunea el. marile sacrificii vor veni, poate, mai tirziu, ca sa facem din aceste popoare o singura patrie.
- pina acum numai sacrificii am facut, domnule general, ii raspundeau ei.
el nu renunta deloc la ideea sa:
- mai trebuie facute. unitatea nu are pret.

habar n-am cine a fost bolivar[!?],
dar conform unei asumari celebre - madame bovary c'est moi - eu cred ca bolivar este chiar marquez, care este indignat ca ne trebuiesc paradigme europene ca sa pricepem,
si capituleaza acceptind cu greu o comparatie cu napoleon.
dar napoleon cine a fost?
[generalul in labirintul sau]

cine-i stapinul, cine-i jupinul

ca sa o determin pe jazz sa stea pe balcon sau in alta camera,
deci,
ca sa o determin sa paraseasca dormitorul, rulez strins pilota pe care ea obisnuieste sa doarma.
ea doarme si noaptea pe aceasta pilota sub care ar trebui sa incap si eu. numai ca jazz nu tine cont de asta, iar eu ma simt nedreptatita, ca doar e pilota mea.

mitza nu se lasa intimidata, dupa ce inspecteaza ce-am facut, isi gaseste o pozitie, special ca sa ma sfideze!!
banuiesc ca daca i-as lasa un colt mic-mic din pilota, s-ar face si ea mica pe el ca sa arate cine-i stapin pe aici.
ea-i stapinul, tot ea si jupinul.

sa calaresti un tigru

bhabani bhattacharya - cine calareste un tigru

incepind cu pagina 140, acest laitmotiv vine metodic tot la vreo 4-5 pagini:

cind ai incalecat un tigru, nu trebuie sa aluneci de pe spinarea lui, altminteri fiara se opreste si te sfisie! trebuie sa calaresti intruna!

au indienii ce au cu tigrii.
altfel, cartea e dulceaga, cu orez pe frunze proaspete de bananier, caste, protocoale divinatorii, temple, 1943 - foamete, razboi, mesaje utopist-umanitare, dezvoltarea miscarii de eliberare coloniala [afara din india!] sau emancipare a femeii si un happyend de toata frumusetea contrar oricarei logici si legi a gravitatiei, caci cine se cocoata prea sus mai trebuie sa junga si inapoi, adica jos.
curat bollywood.