luni, ca o mirtzoaga

Co de Anul Nou al Filarmonicii din Viena / reluare pe tvr1 in 7 ianuarie

...stind cu ochii in tavanul operei din viena, mai precis in pictura in care un inger calarea un lebadoi, ma gindesc la vremelnicie si la cum e la altii si la noi, nu.
cum arata castelele dunarii, de parca vopseaua aurita abia s-a uscat pe decor, si dunarea care la ei e verzuie iarna, cum fac sa para ca e usor acolo unde numai costumele corpului de balet costa cit nu-ti da fondurile europene in 3 transe.
si fiindca riccardo muti nu are nici o charisma, apuc recursul la metoda,
adica 7 ianuarie este ziua soborului - adunarea poporului in biserica, cintarea si slavirea lui dumnezeu, intru cinstea si lauda lui ioan, inaintemergatorul si botezatorul si nu altceva. nu este nici aniversare, nici comemorare.

hopa 2018

daca s-ar intimpla sa ma scoale cineva - greu cu un insomniac asa ceva - noaptea si sa ma intrebe de 2017, mi-ar veni in minte 'ponosit'. am tot lustruit, dar alama tot alama, a ramas imparatul cu fundu' gol. sacul cu speranta l-am intors si scuturat si degeaba, nu a cazut nici macar de-o aminare.

asa ca, ma apuc si arunc toate pixurile sparte, creioanele fara virf si stilourile care scriu prea gros. caiete, jurnale, rebusuri si scrisori nedeschise. facturile le mut dintr-o parte in alta, ca nu stiu cum se face, ca ne-au cotropit viata cu sume, date scadente, gindul ca e prea mult pentru prea putin.
si dupa aceasta munca am ramas cu sonata 8, beeth, doar eu si jazz.

si jazz neam turanic, pe ce pune labuta, nu mai lasa, desi ii spun, ala e locul meu. de vreo 11 ani a invatat ca, ce a fost al meu e al ei dintotdeauna.
la mai multa lumina!

 

 

nobel si alte nimicuri

citesc doar kazuo ishiguro. scrie el ce scrie si odata o ia razna. si din razna, alta balarie si tot asa.
scrie de capcauni si dragoni, care in final se dovedesc a fi niste stirpituri ale speciei ce sunt retezate de cite un erou mai rasarit.

ca regele arthur nu mai era de-o vreme, dar avem martori la timpul pacii si razboiului din vremea cu pricina, moral acoperindu-se unul pe altul, avem zic, un cavaler [juri ca citesti cervantes cu tot cu rosinanta] avem si eminenta cenusie axullum, care impreuna cu merlin au asternut pacea si uitarea [fiecare ce-a putut] peste tinuturile vrajmase cu saxoni si britoni.
ah, dar avem si putin umberto eco, cu minastirea aferenta, misterioasa, plina de intrigi si cotloane, care nu-s in ton cu scopul declarat al misiunii ei spirituale, ca deh oameni suntem.
si cite si mai cite.
[uriasul ingropat]
si ce-i cu uriasul ingropat? acolo se rupe filmul si incep fantasmele.
desigur, avem si o filozofie a uitarii si a trecerii dincolo, dar asta e bine sa inteleaga fiecare.
[pe cind eram orfani]
[amintirea palida a muntilor]

 citesc de-o vreme ishiguro, cam din 2003, dar abia acum, REcitind gasesc ca si pe mine m-a invaluit ceata si uitarea, si ca nu inteleg ce dragon m-a impiedicat sa-i recunosc nemurirea. si sunt putin trista ca altii mi-au luat-o inainte. dar ce-i inainte sau inapoi in lumea asta?

exercitii de supravietuire [2]

fie sa gasesc seninatatea mintii
ca sa accept lucrurile legate de mine
              care nu pot fi schimbate,
puterea de a schimba lucrurile
              care pot fi schimbate,
si intelepciunea de a cunoaste diferenta.

[an, mrw]

e deja toamna?

eu asa simt. au supravietuit citeva flori colorate, stinghere.
pe balcon au aparut primele crizanteme.