Thursday, January 4, 2018

hopa 2018

daca s-ar intimpla sa ma scoale cineva - greu cu un insomniac asa ceva - noaptea si sa ma intrebe de 2017, mi-ar veni in minte 'ponosit'. am tot lustruit, dar alama tot alama, a ramas imparatul cu fundu' gol. sacul cu speranta l-am intors si scuturat si degeaba, nu a cazut nici macar de-o aminare.

asa ca, ma apuc si arunc toate pixurile sparte, creioanele fara virf si stilourile care scriu prea gros. caiete, jurnale, rebusuri si scrisori nedeschise. facturile le mut dintr-o parte in alta, ca nu stiu cum se face, ca ne-au cotropit viata cu sume, date scadente, gindul ca e prea mult pentru prea putin.
si dupa aceasta munca am ramas cu sonata 8, beeth, doar eu si jazz.

si jazz neam turanic, pe ce pune labuta, nu mai lasa, desi ii spun, ala e locul meu. de vreo 11 ani a invatat ca, ce a fost al meu e al ei dintotdeauna.
la mai multa lumina!

 
 

0 comments: