Ițic Manger –
Cartea raiului
Daca bunul
dumnezeu ne-a facut dupa chipul si asemanarea sa, atunci si raiul trebuie sa
semene cu pamintul. aceasta-i parabola cartii.
Din cind in cind dumnezeu lasa cite un inger
ce urmeaza sa se nasca. Si care uita tot in momentul cind trece granita raiului.
In afara de șmul abe - care povatuit de prietenul lui pișulică, il pacaleste pe
sfintul insotitor.
Asa ne alegem
cu intimplarile din rai, fabuloase, alegorice cu personaje care seamana cu cele
dintr-un oarecare sat evreiesc de pe pamint,
bintuite de aceleasi sentimente si vicii.
Regele david e
in rai, dar saul e in purgatoriu, unele ingerițe au aripi rozalii, sfintii isi
peticesc aripile la croitor sau isi cumpara altele noi si tot asa.
E o carte scrisa naiv-duioasa, reconfortanta. Nu mai pun la socoteala autorul, care si el are o
biografie deosebita si care cred ca a mers drept in rai, fiindca si bunului
dumnezeu i-a placut ce a scris.
iar eu am recunoscut tiparul evreului etern care intreaba:
- și acum ce-o sa se intimple? a murmurat el fringindu-și miinile.
sau din memoria mea afectiva:
- si acum ce ne facem?
citim.
