in rastelul de la kaufland au crescut dafini

 laurus nobilis

despre rai, sfinti, ingeri

 Ițic Manger – Cartea raiului

 

Daca bunul dumnezeu ne-a facut dupa chipul si asemanarea sa, atunci si raiul trebuie sa semene cu pamintul. aceasta-i parabola cartii.

 

 Din cind in cind dumnezeu lasa cite un inger ce urmeaza sa se nasca. Si care uita tot in momentul cind trece granita raiului. In afara de șmul abe - care povatuit de prietenul lui pișulică, il pacaleste pe sfintul insotitor.

 

Asa ne alegem cu intimplarile din rai, fabuloase, alegorice cu personaje care seamana cu cele dintr-un oarecare sat evreiesc  de pe pamint, bintuite de aceleasi sentimente si vicii.

Regele david e in rai, dar saul e in purgatoriu, unele ingerițe au aripi rozalii, sfintii isi peticesc aripile la croitor sau isi cumpara altele noi si tot asa.

 

E o carte scrisa naiv-duioasa, reconfortanta. Nu mai pun la socoteala autorul, care si el are o biografie deosebita si care cred ca a mers drept in rai, fiindca si bunului dumnezeu i-a placut ce a scris. 

 

iar eu am recunoscut tiparul evreului etern care intreaba:

- și acum ce-o sa se intimple? a murmurat el fringindu-și miinile.

sau din memoria mea afectiva:

- si acum ce ne facem? 

citim.

ion creanga

finalul:

- cu bine si sanatate, si de acum intr-o mie de ani bejanie! 

- de-acu nu-i mult pina departe!

[grigore alexandrescu - despre ion creanga in convorbiri literare si biografie]

veleitatile supravietuitorului pe cursa scurta

 

ion creanga:

dracul in curu prostului zace   [povestea lui ionica cel prost]

 

ceea ce-i scris omului in frunte-i este pus, si tot de-o moarte are sa moara cineva.

 

imparatul, cit era de imparat, le daduse acum toate pe una, si nici macar aceea nu era buna: frica!

 

De te-a invatat cineva, rau ti-a priit. Iara de-ai facut-o din capul tau, rau cap ai avut!

 

-          De nume am auzit, dar ca te afli in lumea asta, nici prin cap nu mi-a trecut vreodata.

-          Vezi? Tot de noroc sa se plinga omul!

[povestea porcului]

 

Mila domnului: lac de-ar fi, broaste sunt destule.

 

Vorba ceea: fiecare pentru sine, croitor de pi^ne.

 

Apara-ma de gaini, ca de ci^ni nu ma tem.

 

Nu-i dupa cum gindeste omul, ci-i dupa cum vre Domnul.

 

Leaga calul unde zice stapinul.

 

Asa e lumea asta si, de-ai face ce-ai face, ramine cum este ea; nu poti s-o intorci cu umarul, macar sa te pui in ruptul capului. Vorba ceea: zi-i lume si te mintuie.

[harap-alb]

 

mi-e dor, mi-e dor... de fratii mei din labrador

 am citit mai demult - dar nu mai stiu unde si de cine [evident, un SF]:

cum ca lumea asta ar fi stapinita de virusi, fiind inclusiv creatia lor.

iar noi,

suntem doar gazde si medii de cultura pentru supravietuirea si dezvoltarea lor.

aaaa, parca ma ia un usor frison!