cum am incurcat cumparaturile

vin acasa, si din punga in loc de zahar, orez, ulei si piine rasare o mitza care la urma rupe si punga. punga mea eco. ce vind astazi magazinele astea si ce-am platit eu la casa?

cine-i hotul?

... n-oi fi tu? dai din coada, zici ca nu!?

vin acasa cu 2 piepti mari de pui, iar jazz cred ca m-a mirosit de la parter. miroase, miriie, da ture, sare pe masa, pe casa...
ca sa fac mai interesanta toata atmosfera, ascund farfuriuta cu capul de piept - adica fileul cel mai bun si fraged, dupa radio, si ma prefac ca habar n-am in rest. fluier prin bucatarie si astept ca jazz sa vineze.
jazz l-a descoperit imediat, dar nu stie ca sa faca, daca nu e pe locul lui la mincarea de pisi, nu stie are voie sau nu? sta pe coada linga farfuriuta si miauna si se uita la mine.
eu am treaba, si in felul meu o incurajez sa decida. mitza asta e bleaga, nu vrea sa fure, nu e hotomana.
sta linga si ma asteapta. nu-mi vine sa cred.
plec pe hall si pindesc, jazz mai rabda cit mai rabda si apoi maninca gospodareste chiar pe masa, odihnindu-se.
cind imi fac aparitia, pe farfuriuta mai sunt 2 bucatele mici, pe care se vede ca nu mai poate sa le manince. o pun la locul ei de mincare, iar jazz innebuneste brusc, ca de fiecare data cind maninca carne cruda, sare, face tumbe, si in final se ascunde sub masa ca sa ne jucam, cu coada, cu fata de masa si apoi de-a ascunselea.

viata de mitza de apartament!

o duminica insorita si putin calduta

hirst, hirst aici

si
hirst, hirst si dincolo.

hirst, hirst prin toata casa.
alergatura, viraje, covoare adunate, sarituri, flori darimate, miorlaieli.

ooooof, mitza mea...

ma pregatesc sa maninc; jazz imi ocupa locul.
cit pun prin craticioare diverse la incalzit, vorbesc cu mitza si-i spun sa se duca la locul ei.
drept raspuns, se infoaie si se face imensa, iar prin ochii jumatate deschisi, ma urmareste.
si nu se lasa induplecata.

cind face asa...

jazz deschide usa si iese pe hall.