la intoarcere, scena regasirii cu jazz a fost ca un scenariu de film: s-a apropiat de mine usor, m-a recunoscut, mi s-a urcat in brate si a inceput frenetic sa-si frece boticul de subbratul meu. am inceput sa pling. a fost lipsita de afectiune. asta voia ea sa-mi spuna mie, mitza mama.
i-am facut baie, si apoi tot wend-ul mi-a stat in brate. a dezvoltat tachinarii, fiindca a detectat sentimentul meu de vinovatie, care e tot mai mare pe masura ce ea nu se satura de alintat. inainte statea pe marginea chiuvetei si astepta sa bea apa din mina mea caus. acum sta pe marginea chiuvetei si bea numai daca intorc mina pe dos. linge
la cursul de j2ee, am avut un coleg localnic care zicea ca in titlu. acum repet si eu incercind sa imit accentul. mi se pare colosal. din ce zic, ma umfla risul.

0 comments:
Post a Comment