jazz s-a obraznicit

jazz ramine aproape toata ziua singura; in pauze, ma duc sa-i deschid camera unde maninca sau foloseste litiera. desi e in natura si libera de orice constringere, jazz face pipi la litiera. sta linga usa si miauna sa-i dau drumul in baie.

in rest, toata 'rezervatia' ii apartine: acum toti s-au invatat cu ea. preferatul ei e cristi, un barbat tinar casatorit cu alina, cea care ne face mincarea cea de toate zilele. cristi e raspunzator de centrala termica, conduce masina, plateste facturile, face aprovizionarea si multe altele. se opreste si o mingiie pe jazz pe burtica, care il recunoaste de oriunde ar fi si alearga sa-l intimpine. eu nu sunt geloasa. el spune ca o place fiindca are blanitza curata si moale. ea nu mi-a spus de ce il place.

jazz umbla printre lemnele din magazie, inconjoara toate cabanele cu camerele de dormit, sala de sport, iar pe treptele chioscului se trinteste lenesa de cite ori ne adunam si vorbim toate alea. seara ma alearga de colo-colo si se ascunde, fiindca nu vrea la culcare. se ascunde sub masina si sta pina vede ca se ingroasa gluma dupa care in salturi mari vine pe treptele de lemn ale scarii ca sa ma momeasca sa o prind; dupa care fuge iar. asta dureaza cam 1/2 de ora dupa care sunt obosita si o amenint ca ramine afara. vede ca nu mai stiu de gluma si renunta.

ieri a intrat in hallul principal o pasare micuta colorata si frumoasa: jazz a pindit ore intregi sa o prinda. pentru prima data nu am tinut cu ea. dupa zbateri lungi in care s-a lovit de pereti, a reusit sa zboare afara, dar emotii tot am avut, jazz urmarind-o tenace pina la ultima sansa epuizata.

jazz nu se vede din iarba inalta si nici ea nu vede imprejur: asa ca la pauze o strig: jazz, iar ea face miau de pe unde este si eu ma duc sa-i arat calea prin care iese la o alee. acum ma stiu toti cind o strig s-au obisnuit, dar la inceput au zimbit subtire ca strig o mitza printre brazi, vile, magazii si finete.

oamenii locului se mira ca nu a fugit. eu ma mir de problema asta a lor. unde sa fuga? ei spun, asa pe dealuri, s-o manince vulpea. eu ma fac verde, si nu cred ca jazz s-ar putea departa de oameni. dar vulpea mi-a ramas infipta in creier, iar cind un coleg mi-a confirmat ca seara in lumina farurilor a vazut o vulpe, am intrat la o idee. nimic nu mi se pare mai frumos decit acest superb animal cu blanita uda, mirosind a iarba si tavalitul ei peste tot, alergatura in salturi mari si cataratul peste tot.