jazz este la panaci, cu mine, in libertate. intr-o intindere verde unde eu asa cred ca nu are cum sa se piarda, jazz paseste cintarind fiecare pas, prin ierburi inalte unduitoare, intorcindu-se cu nasucul plin de polen.se plimba cu orele printre stivele cu lemne rinduite frumos, adulmecind rasina si mirosul de brad. merita acest aer, desi nu stiu daca apreciaza dizlocarea temporara, dupa un drum de 9 ore, 410km pe caldura in masina. nici acum nu inteleg cit curaj am avut cind am plecat cu ea de acasa. uneori a stat cuminte, latita si cu capul in jos pe scaunul dreapta. alteori statea pe luneta, si cel mai mult la mine in brate, unde batea ventilatia. un aer cald si sufocant. tot drumul nu a mincat, nu a baut desi am oprit la izvoare si am mai udat-o cu apa. primul lucru cind am ajuns, a fost sa se duca la litiera ei. acum cind scriu, a ramas in fata cabanei unde stam, dupa ce m-am plimbat cu ea prin imprejurimi. parca e catel, eu merg inainte si ea vine incet asigurindu-se.
0 comments:
Post a Comment