asta-i prea de tot

Se prinde pisica de trunchi şi se apasă uşor. Cu cotul i se barează botul, să nu muşte, cu mâna cealaltă i se tunde blana. Dacă se răsuceşte şi dă să muşte chiar şi aşa, i se pune o botniţă uşoară, din material textil, care să-i mângâie pielea. Dacă nici aşa nu stă, chemi întăriri. În două persoane tunsul merge de minune. Urmează spălatul în cadă şi războiul cel adevărat abia de acum începe. Îi torni şamponul, pisica ţi-l aruncă pe faţă. Poţi să te chinui aşa o oră întreagă. Abia la uscat mai respiri niţel. Apoi pregăteşti altă luptă: curăţatul în urechi cu vată şi beţişor. Care nu suportă nici asta, se anesteziază. Şi, în sfârşit, manichiura. Se ţine pisica zdravăn ca să-i tai unghiile nu oricum, ci din aproape în aproape. Altfel, rişti să i le tai din carne şi să nenoroceşti frumuseţe de lăbuţă. Îi rotunjeşti frumos unghiile şi gata! Pe tine, proprietar de pisică, toată treaba te-a costat 60 de lei, că ai chemat „stilistul” acasă. Poate ai fi ieşit mai ieftin dacă ţi-ai fi dus animalul la vreun cabinet, dar cine ştie cu ce traume ar fi rămas pisica dacă s-ar fi văzut în casă străină. [Gandul -21.04.2009]

sa pui botnita lu' pisi ca sa o speli? cum sa-ti arunce samponul pe fata?
cu betisorul in ureche? anestezie? never, never, never.

dimineata, imediat ce aude beep-ul de la ceas, jazz este la usa baii, mieunind. dintr-un salt e in chiuveta si eu ii dau drumul la apa calda, debit mic, sa curga. pina vine cu adevarat apa calda, ea bea si sta aplecata in chiuveta iar apa i se scurge pe blanita capului. pe labute s-a udat deja.
cind apar eu si o dau jos, facem asa: eu ma spal la chiuveta si in cada, ea sta pe un prosop la picioarele mele si se linge. cit ma spal eu, se spala si ea. intre timp, de la mine sar stropi, uneori intentionat, dar sunt parfumati, si jazz accepta. cind am terminat, eu ma sterg energic, ea iese din baie cu coada vilvoi.
cel mai rar la o luna, jazz face baie, nu in cada ci intr-un lighean, cu sampon de pisici. nu e entuziasmata dar nici nu se isterizeaza.

fara betisor in ureche! jazz se joaca cu betisoarele alea. am o bucata de bumbac fin, moale pe care o folosesc ca sa-i sterg urechile, fara sa ajung inauntru adinc. doar pe pavilion. e suficient. o pisica de apartament nu e murdara ca un salahor, mai ales ca ele insele se spala mai mult de 4 ore pe zi. iar la baie, ii protejez urechile, acolo nu dau cu apa niciodata.

cu ghearele e mai complicat, asta nu-i place chiar deloc. dar o prind disponibila, si atunci ii tai cite o gherutza. e suficient. altadata urmatoarea. in felul asta jazz trece usor cu vederea si ma lasa, desi sunt foarte atenta fiindca ghearele ii folosesc la catarat, si nu e bine sa i le tai prea tare. acum vara, cind se catara pe balcon, nu i le mai tai deloc. dar are o placa de rafie pe care si le trage singura, basca un soarece, numitul Icsel [XL], soarecul despre care am povestit aici deja.

animalele imprumuta/invata obiceiurile stapinilor. daca tu te speli, si nu esti certat cu apa, si pisica va urma intocmai acelasi ritual. ea crede ca si tu esti pisica, pisica mama, doar ca esti mai mare.