as vrea sa se intimple ceva frumos sau eu sa scriu ceva trist, cutremurator, care sa faca oamenii sa-si tina respiratia.
cind colo, un vint chinuit smuceste in sus si jos din balamale ferestre si usi, jazz s-a cotlonit pe patura ei de iarna descoperita pe un scaun, iar junghiul din spate nu ma lasa.
e vremea de recitit jurnale, sa arunci pe geam telefonul si sa scoti din priza televizorul.
pun pariu ca nu se intimpla nimic vreo 5 ani, asa, pe intuneric fara nici o luminita, decit una mica de tot in bradul de craciun. poate ca nu ar trebui sa ma duc asa departe, eu stiu daca mai... 5 ani...

3 comments:
http://memoriileluisakura.blogspot.com/2009/10/dedicatiededication.html
Jazz looks so comfortable on that blanket - it's a good color!
am vrut sa zic de cand ai pus ostul
ai un scaun de birou exact ca al meu-inclusiv faptul ca este cu plasticul pe el-eu il tin pentru ca mi-e teama ca al meu cotoi sa nu fie pocnit brusc de accese de marcare a teritoriului (oricand este posibil cu un cotoi asa ceva)
:)
eu am avut ieri zi de lupta cu florile pentru ca le-am lasat ca nataroaica pe balcon pana in ultimul moment...si a trebuit ca pe cele sensibile sa le var in casa - mi-e teama de exemplu la violete ca le e frig
:)
tare mai e frumoasa mata ta...pufoasa rau...
zi buna vic
Post a Comment