Monday, February 15, 2010

dimineata, ninge iara...

1. urasc iarna de cind am constientizat ca in unele dimineti trebuie sa merg la serviciu, de aceea e obligatoriu sa ma spal mult si cu apa calda [trebuie sa o am], cind ma spal trebuie sa fie cald in casa, ca sa fie cald [trebuie sa am caldura], caloriferele trebuie reglate de la repartitoare la mai mult de 3 [trebuie sa am bani pentru factura de intretinere]...
in unele dupa amieze trebuie sa ma intorc de la serviciu prin zapada de 30 cm, pe care nu o curata nimeni, nici ieri, nici azi, nici miine ci se va topi ea de la natura.

2. vine vineri, cind vlaguita de cele 5 zile cu lumina zgircit strecurata prin jaluzele foarte verticale [caci sunt o fiinta solara], tropai spre casa unde paradoxal ma asteapta... o lista [nu, nu e a lui schindler]. care ma copleseste cu indici mult crescatori, item-uri nemiloase pe care trebuie sa le bifez. cind am terminat victorioasa cu bifele s-a terminat si wend-ul.

3. am ajuns ca anumite indeletniciri sa le fac gindindu-ma la cu totul altceva: trag aspiratorul prin toata casa si incerc intre timp sa vad cit mai stiu din inventarul poeziilor la purtator [pe care le-am sustras distrugerii salvindu-le in mine], sau cite miscari si sonate mai stiu, campanella e la locul ei iar la partea a 3-a din sy 3 de brahms mai stiu prima vioara. cind am ajuns la
That flesh is heir to. 'Tis a consummation
Devoutly to be wished.
incep sa fiu mai sigura pe mine, si am ajuns cu aspiratul pe hall. jazz se infiinteaza fiindca e rindul ei, se rostogoleste si asteapta.

4. mi se intimpla ceva ciudat, cind dezleg rebus. pina gasesc cuvintul insinuat prin niste definitii citeodata ucigator de chinuite, inventez cuvinte noi, si ma jur ca ele exista cind de fapt nu e asa. caut imediat in dictionar, si intr-adevar ele nu exista, nici macar la neologisme. atunci, eu de unde le scot?

stiu, ca la alzheimer uiti cuvintele, dar eu ce boala am daca incep sa le descopar?
sunt coplesita de perspectiva ca o sa compun dictionare, in editii fluviu, cu toate aceste inventii, ca pe toate foile si post-it-urile de pe frigider si birou o sa am cuvinte, radacini, derivate, familii...
nu e o alienare, o pierdere, din contra e o infloritoare si abundenta ofranda pe care o atribui lucrurilor, intimplarilor...

4 comments:

Mirela said...

E serioasă treaba cu cuvintele noi. Mi se întămplă și mie, chiar frecvent. Dacă are cineva mai multe cunoștințe despre asta, e rugat să ne dea o explicație. Voi începe să le notez pe măsură ce creez altele. Chestia e că celor din jur le plac și le preiau cu entuziasm de la mine. Ține-mă la curent! Jazz are felicitare de la Serafina, sper că-i place!

Belle de Jour said...

stii ca nietzsche (cel cu nume atat de greu de scris) spunea ca originalii sunt cei ce dau nume. asa ca ai devenit originala
:)
mai e putin, vine primavara asta e clar
:)

vic said...

@mirela
am avut o foarte draga matusa, care spunea unele cuvinte amestecindu-le: de ex spune camdeodata pentru deocamdata.
asta o fi o boala?

cred ca dezordinile sau ordinea interioara excesiva se manifesta prin cuvinte. avem nevoie de un superspecialist :-)

vic said...

@belle
dar daca o sa ma opresc brusc si nu o sa mai stiu sa inventez cuvinte?

idee, ipohondria, fandacsia...