intii martie

1. neasteptat ploua.
nu mi-as fi dat seama, caci termopanele izoleaza si fonic, daca nu o cautam pe jazz.
cind ploua, pazeste teava pluviala: ori ii place siroitul apei ori e suparata si pazeste sursa zgomotului.
asa ca, am deschis larg geamurile si am stat imbracata/incaltata de iarna in casa, ascultind ploaia.
as da orice - in afara de jazz sa mai vad/ascult o ploaie de munte, cu tunete si fulgere, o ploaie siroaie dezlantuita.

2. anul acesta e anul beethoven. pe mezzo concerte cu filarmonica berlineza cu herbert von karajan.
le revad cu o bucurie egoista, apreciind aranjarea orchestrei, tinuta impecabila nu numai a dirijorului ci si a muzicienilor, caci toti au frac si camasi cu butoni.
karajan dirija fara partitura, cu ochii inchisi. iar simfoniile sunt divine.

3. robi imi povesteste despre licurici. nu stiu cum ma iau cu vorba si ii spun ca licuricii sunt pe cale de disparitie. [citisem asta]
dupa o tacere care ma face atenta, cu minutele deschise in sus, robi spune: cum sa dispara vic, daca eu nici nu am apucat sa vad unul!

4. de o vreme fac piinici parker: https://www.markbittman.com/recipes-1/parker-house-rolls 
pentru si cu robi. nimic nu egaleaza entuziasmul copiilor si tenacitatea cind le place ceva.
ajunge la mine, si se lasa spalat/frecat pe minute. asteptam amindoi sa creasca aluatul.
face si el bile rotunde si ma exaspereaza intrebind la fiecare daca e bine. le ungem cu unt si asteptam sa se coaca. el apreciaza si se teme ca nu ne ajunge untul.
prima piinica calda o rup si strecor inauntru dulceata de capsuni. e a lui robi.
robi sta la masa si asteapta, leganind picioarele inginind: sa nu uitam dulceata de capsuni!
apoi, alege 9 piinici, si pleaca acasa. 

5. robi e empatic cu sine si cu altii.
am un album israel si e deschis larg la preafrumoasa vedere panoramica cu stincile lui solomon.
robi intreaba ce si cum. ii spun unde e israel si capitala. [am un moment in care as fi zis ierusalim]
si imediat il apostrofez: dar tu nu stii asta, fiindca nu vrei sa inveti geografie!
sunt rautacioasa fiindca nu e el de vina.
imediat ma consoleaza: le stiu pe cele doua despre care m-ai invatat!
[l-am invatat germania si franta. i-am cumparat si o harta, dar nu i-a pus-o pe perete si nu se tine nimeni de capul lui sa invete]

astazi vine cu martisor. vorbim. eu ii dau pentru mama lui o cutie cu dulciuri si un snur frumos pufos si ii explic ca nu am putut sa ma duc in magazine dupa martisor si de ce. el spune imediat: dar ai acest snur!
robi e afectuos si empatic.  

6. cit scriu jazz a impartit timpul in doua: jumatate a stat la mine in brate, apoi s-a dus la culcare, dar cu fata spre mine. ieri am desprafuit si a dormit in alta camera in hainuta mea, apoi pe seara a venit la baza si a mirosit indelung culcusurile aerisite si aspirate. si pe mine odata cu ele.