pentru alte pisi: mara, dona...

jazz are o ascunzatoare in dulap, pe ultimul raft, jos. am acolo 2 sapunuri protex albastru pe care pisoaica sta ca pe cuibar. si are apoi blana parfumata. sapunul a ajuns acolo din gresala cind am desfacut un pachet si l-am imprastiat prin dulap; daca am vazut ca nu o deranjeaza, l-am lasat acolo.

ieri d.a am fost la medic cu mitza: e alergica. de la aia, de la aia... medicul zice de la carne cruda.

eu ma gindesc, si cred ca de la pilota de puf de gisca.

i-a facut injectiune si miercuri iar. am tinut-o in brate toata seara de parca era pe moarte, ea m-a rasplatit cu o burtica pufoasa si un abandon somnoros. apoi i-am taiat unghiile ca-mi rupe toate pijamalele.

ii desfac un pachet de mincare purina pentru adult si gasesc mincate o parte din bobite. medicul a spus clar sa lase mincarea de junior. si cred ca o sa-mi mai spuna data viitoare si altele. tot despre mincare.

toate mitzele sunt mitze; diferenta dintre ele o fac doar sentimentele pe care le declanseaza in noi in momentele cind afectiunea isi cere ticketul. de ex motanul supergolan tom, al lui lili, care doarme pe un scaun jumatate atirnat de zici ca acum cade pe jos. a venit vreo 7 ani in urma de niciunde, in momentul cind lui lili i-a murit mama - de aici si legatura pe care ea o face; e fidel, constant, afectuos si inteligent. pentru ea tom nu are egal. poate o sa povestesc de acest motan mai pe indelete.

in picul de caldura...

... mai apuca si infloreste 'steaua serifului', un cactus aglomerat si care a scapat de jazz.

pisoaica a facut vaccin, si dupa ce o zi a stat intr-o patura adunata ghem, ca ma luasera grijile, a poftit la mine in brate unde cerseste sa ajunga: dar odata acolo, se foieste, geme, scapa limba, se intinde cit e de lunga [si este] astfel ca te sileste sa te aduni ca sa-i faci loc.

primesc de la whiskas un plic Supreme-vita la promotia pe care au lansat-o pentru noile produse. i-am cumparat si eu unul de sardine, dar jazz l-a lasat neatins. si apoi eu am o problema cu whiskas: peste tot ei spun ca un pisi adult consuma 4 pliculete pe zi sau ma rog, diverse combinatii daca au si hrana uscata. 4 pliculete, inseamna 400g, ar plesni bietele mitze. jazz nu maninca nici unul intr-o zi, d'apoi 1 plic la o masa. ca ei asa scriu, 1 plic-o portie.

oricum, whiskas ramine marca ei preferata, desi eu i-am introdus si leonardo, biomill si royal canin. din toate recompensele ii plac cel mai mult, cele cu pui si mentolate!

m-am luat cu vorba, dar azi trebuie sa-i dau si 1/2 de pastila pentru deparazitare, de prazicest. imi fac curaj si eu, scriind aici, ca altfel nu stiu cam cum va fi acasa.

la medicul veterinar era o pisoaica persana, care dupa sterilizare nu se simtea tocmai bine, iar medicul se pregatea sa-i faca o noua interventie. mi-am amintit brusc ca si jazz a patit la fel, si am hotarit sa nu mai merg niciodata la acest Dan Tanase, vorbaret, neatent dar totusi responsabil, fiindca se scuza proprietarului ca nu poate sa o lase asa pina luni, pisi ar fi putut sa moara. proprietarul era ingrozit ca o ia de la capat. asa am fost si eu.

septembrie portocaliu

citesc o carte eleganta [in 3 volume] si care are un snur rosu legat de cotorul cartonat, drept semn: istoria civilizatiei grecesti-bonnard. intorc paginile rar, ticait, innodind bucatele mici de somnolente reverii [de toamna] in care au ramas doar frunze si copaci, nuci si struguri muscat hamburg dulci si parfumati.

jazz sta pe o ditamai pilota de puf, drept in mijloc, pazind si stapinind; intr-un final, sare la joaca rupind si gheruind bietul snur pina-l face ferfenita. acu' ma gindesc sa-l tai, ca asa rufosenie nu poate ramine in carte.

fac o lista de lucruri de facut/cumparat si trec jazz-medic. trebuie vaccinata. numai ca eu nu am curaj sa-i spun si ei.

a venit toamna

1. cu ultimele zile insorite se duc si florile de cactus. de acum, un an de zile vor dormi in tepii lor; miracolul altei veri le vor trezi culorile.
jazz se plimba ca o cunoscatoare printre ghivece, si se preface ca le maninca frunzele, florile. nu ma mai pacaleste ea, stiu bine ca urmareste sa alerg si sa-i spun ca nu-i voie. ca mai apoi intr-o strafulgerare sa-i vad coada disparind in dulap.

2. plimbarile lui jazz pe balcon sunt scurte. e frig, bate vintul. vine in casa cu labutele ude de la ploaie, iar eu o iau in brate si o ascund in halat. nu stiu pe unde respira, dar sta acolo culcusita si adoarme, scapind usor limba afara. e momentul sa o mingii pe burtica si sa ma uit cu atentie la blanita ei. e bleaga si sta.

sfirsitul lumii a lasat-o indiferenta, miuonii si bosonii neintrind in sfera ei de interes. in seara ce se lasa devreme, urmareste umbre pe pereti sau gize intirziate si prinse in virtejul de lumina a becului aprins.

3. constat ca desi zgomotul unei bormasini o sperie, tunetele si fulgere nu. s-a jucat toata noaptea muscindu-ma pe sub pilota de miini si picioare, a baut apa, a fugarit toate bilele cu clopotei pe hall. o enerveaza pilota mea fosnitoare care probabil ii mai ocupa din teritoriu si atunci miauna indignata. nici o tresarire la fulgere, nici o urechiusa miscata la tunetele pleznite si infioratoare. oare de ce?

4. vacanta s-a terminat, jazz ramine singura. cind vin acasa, se tavaleste la picioarele mele si sta sa o iau in brate si s-o alint/alin, purtind-o toata casa pe la oglinzi, pe la rafturile bibliotecii. ea se lasa impacata doar cind ceva ii stirneste interesul si ma paraseste pentru vreun raft pe care a aparut ceva interesant. altfel cred ca m-ar apuca noaptea leganind-o.

pisicile lui baudelaire [2]

In creieru-mi se lafaieste

Plimbindu-si coada, un motan

Voinic, frumos si dolofan...



si ce incintatoare versuri gasesc in timp ce recitesc, si totul imi pare incredibil de nou si parfumat:

Viens, mon beau chat, sur mon coeur amoureux;

Retiens les griffes de ta patte,

Et laisse-moi plonger dans tes beaux yeux,

Mêlés de métal et d'agate.

***

Lorsque mes doigts caressent à loisir

Ta tête et ton dos élastique,

Et que ma main s'enivre du plaisir

De palper ton corps électrique...

cum era sa lipseasca din bazarul voluptatilor tocmai personajele imblanite, somptuoase si elegante, cum sunt pisicile:

Amis de la science et de la volupté

Ils cherchent le silence et l'horreur des ténèbres;

L'Erèbe les eût pris pour ses coursiers funèbres,

S'ils pouvaient au servage incliner leur fierté.

***

Ils prennent en songeant les nobles attitudes

Des grands sphinx allongés au fond des solitudes,

Qui semblent s'endormir dans un rêve sans fin;

***

Leurs reins féconds sont pleins d'étincelles magiques,

Et des parcelles d'or, ainsi qu'un sable fin,

Etoilent vaguement leurs prunelles mystiques.