nu-mi merg treburile bine

de 3 zile am defect TV, si nu stiu ce sa fac. abia am gasit un depanator, sa vedem daca poate sa-l dreaga, ca e cam vechi. daca trebuie sa cumpar altul, va fi o mica problema de timp, fiindca nu am bani si nici informatii. deja jazz se da de-a rostogolul cind vine seara si ascultam chopin. nu stiam ca pisi pot fi muzicale. iar la canoanele lui schumann, e de 2 metri lungime cu burtica in sus.

tom, motanul lui lili_cristea, vecina de jos pe care jazz o iubeste foarte mult, de duminica zace pe o patura si nu misca. toata lumea plinge si linga usa sta un hirletz pregatit sa-l ingroape.

gasesc in romania libera acest desen cu titlul "zimbetul intre onestitate si perversiune". sunt sufocata de indignare. am intrebat citeva persoane apropiate dar nu sunt multumita de raspunsuri. de aceea le urez, [autorilor] ca la judecata de pe urma a jurnalistilor toate mitzele sa stea in jurul bunului dumnezeu [de-a dreapta si de-a stinga] si sa astepte sa-i zgiriie pe ochi.

ora de iarna

jazz e complet data peste cap de ora de iarna. incepind cu ora 4 miauna la usa si intra-iese de 4-5 ori, apoi o cert si ea miauna imperativ, in continuare, ca vrea pe hall. o urmaresc, ea ma vede si se preface ca se duce sa faca pisu cu coada sus si grabita in trap usor. cind ajung si eu aproape, o sterge printre picioarele mele inapoi, ca o sageata si o gasesc in pat.

nu se impaca cu ideea ca nu mai poate sta pe balcon. miauna la usa, ii dau drumul, si vine urgent inapoi cu urechile reci si labutele si mai si. eu o alin ca s-a terminat tavalitul pe balcon, alergatul si statul pe bara sus. insa ea stie ca am dus florile in logie, si acum miauna la cealalta usa, dar acolo nu are acces. va trebui sa se multumeasca cu geamul de la bucatarie.

wend cu intimplari

aseara in brate la mine, jazz se intinde pe toate partile in pozitii incredibile. eu o mingii si ii zburlesc blanita, asa incit treptat arata ciudat, o forma colosala, imblanita si arcuita. cred ca vrea sa adoarma si ma opresc, ea protesteaza cu un oftat si ciriit, asa incit o alint si vorbesc cu ea in continuare, o scarpin sub barbie si ea da capul pe spate ca sa ajung peste tot, iar cind ajung chiar la gura scapa limba afara. se intinde, si cu labutele din fata ma mingiie pe fata, apoi se impinge usor in ele si le gaseste cele mai sentimentale locuri: pe git, pe obraz, pe bratul meu.
dupa ceva timp, se linge si incepe sa miaune pe hall chemindu-ma la joaca; alergam pina obosim, si ea si eu.

orice loc care poate fi o ascunzatoare o incinta: sub umbrela, intr-o cutie, pe un raft de dulap, intre 2 pernuti de perna care fac o casuta, intr-o caldare de plastic pe balcon, intr-o geanta...

simbata a suportat greu 2 stressuri: unul, plimbatul cu masina si apoi vizionatul la webcam. nu a realizat corect de unde vine sunetul si nici nu a inteles imaginea. dar se va obisnui.
altul, a facut baie. si asa am inventat descintec de alinat pisoiul. o sa-l spun altadata.

punem amindoua bulbi de narcise si chinodoxa. separat allium. a inspectat jardinierele noi, pamintul, l-a carat pe labute peste tot, a asistat pe marginea chiuvetei la spalarea unor vaze mici pentru tot felul de transplanturi de hibernare, a luat in gheare butasi marunti sau a bagat sub dulapul din bucatarie frunze si radacini uscate. vita din bucatarie a trebuit sa o inalt cit mai sus si sa o suspend fiindca se ridica pe labute si ajunge s-o rupa altfel. nu stie de nici o admonestare.

am legat de un buton de modul suspendat, o ata pe care sunt insirati la uscat vreo 6 ardei rosii iuti. toata ziua sta pe ei, dar ceva-ceva ii pare suspect, fiindca nu insista, dar nici nu-i lasa in pace.

2/3 din toamna s-au dus

de cind s-au ispravit caldurile, jazz vine pe seara in bratele mele in fotoliu si doarme ca epuizata. o intorc, ii asez labutele, o misc – ea doarme cum o pun, fara oprire pina la ora mea de culcare. de obicei adoarme pe spate cu toate 4 labutele in sus, cu blana mare si pufoasa de pe burtica, coada cum a apucat, in sus, intr-o parte, ca vezi era graba mare si urgent. daca ma misc scoate un scirtiit usor de deranj si asteapta sa ma linistesc, mai scapa cite o labuta intr-o parte. am crezut ca o sa-i placa invelita cu un pled usor. nu, nu vrea, ii ajunge propria blana. cind eu merg la culcare, vine cu mine si vreo jumatate de ora rontaie pijamaua, dupa care se linge maiestuos si temeinic si pleaca pe hall.

am descoperit intimplator ca ii place intr-o cutie, cu o patura din par de camila. cutia are pe cele 2 urechi laterale gauri prin care si eu dar si ea, bagam degetele si ne jucam. sta linga cutie si miauna sa ma cheme la joaca. habar n-am ce o atrage acolo, ea de cind se stie a dormit in patul meu. acum nu vrea, vine, se alinta si pleaca pina la 4 ½ dimineata cind tine neaparat sa se intoarca si sa termine de rontait pijamaua.

aud un icnet mieunat strident linga usa baii, jazz scuipa un ghem de iarba, doar atit. apoi s-a dus pe balcon de unde a adus ceva in gura si s-a instalat pe hall la joaca. eu stau pierita si privesc, mi-e atit de mila de ea cum intindea gitul si privea cu ochi tulburi; nu stiu de la ce ii este rau, ieri a mincat un plic de whiskas supreme de vita. dupa cum alearga parca nu ar fi avut nimic. mie grija imi sta gheara in git.

pe rafturi printre carti, rasar si infloresc pisici

vin acasa si gasesc imprastiate pe jos bobitele de mincare ale lui jazz, care erau pe un raft in camara. ramine un mister cum a ajuns acolo - ei, nu chiar, probabil a sarit - si in timp ce string si matur ma gindesc la pisoiul jigarit si infometat de afara. jazz m-a asteptat tensionata, mieunind tare cu vinovatie, ducindu-ma imediat ce am intrat sa-i vad isprava; iar in timp ce eu mormai toate gesturile invocind nerecunostinta – vorba lui doru, disrespectul – mitzelor razgiiate, ea de emotie a zburat la litiera si a facut pisu repede, iar acum se tavaleste cu burtica in sus pe hall, dindu-se peste cap printre picioarele mele, prinzindu-mi gleznele in labute. daca nu m-as opri as calca pe ea, s-a abandonat fara retinere sentimentului meu de intelegere. nu am indraznit sa o cert. birmanezele sunt foarte emotive si sensibile. suporta foarte greu cearta, nu mai vorbesc de pedeapsa. sar sa te muste, chiar asa, sar si la bataie – ceea ce trebuie evitat categoric. sau de emotie fac pisu prin toata casa, la intimplare.

“Toate mitzele din moschee se dadeau in vint dupa opiul lui Kazem Khan. De fiecare data se asezau in linie pe marginea acoperisului si il pindeau. Din momentul in care mergea in fumoar, ele sareau zidul si se rinduiau in fata usii. Kazem Khan fuma si sufla fumul spre ele. Pisicile erau innebunite de efluviile delicioase de opiu. “[La portile mosheii – Kader Abdolah]

imi imaginez vreo 6 pina la 8 pisici persane, caci actiunea se petrece in iran, drogate pe acoperis, cu cozile atirnindu-le alunecind cite putin pina aterizau ametite in fumoar de-a valma, burtici, cozi si labute, una peste alta.

nebunie. scena de film si antologie.

si apropo, mi-a placut enorm aceasta carte, pe care am inceput-o cu un zimbet inghetat si econom, care m-a binedispus pina la jumatate si m-a infrigurat cu clantanit de dinti spre sfirsit, aducindu-mi seara amintiri nenorocite despre ceva ce-mi era cunoscut. cine a stiut ca, khomeini a murit de alzheimer? si a murit numai o data, neh?