se termina si toamna

deja sunt temperaturi negative. nu conteaza, jazz se duce dimineata la usa de la balcon si miauna imperativ sa-i dau drumul afara. sta cit rabda frigul, si se intoarce cu urechile si labutele inghetate. in urma ei eu inchid usa, asa ca atunci cind vrea inauntru se urca pe geam si cu ghearele zgreaptana si face miau. se repede inauntru si maninca, apoi pisu. pot sa o cronometrez, face toate astea nesmintit in fiecare zi in aceeasi ordine incit m-a innebunit.

am incercat sa ma fac ca nu aud si sa o protejez de frigul patrunzator de dimineata, dar se apuca si miauna intr-un fel disperat, disperindu-ma, incit dau fuga la usa si o dau afara.

acum 2 zile pe o ploaie rece, si un vint patrunzator, ea statea pe balcon, la adapostul unui zid si se uita la cer si frunze. vintul puternic ii infoia blanita si parea imensa. cind a intrat in casa era putin uda si mirosea a ninsoare.
si s-a mai intimplat ceva,
dupa o noapte in care a mieunat intr-una rostogolindu-se pe spate si burtica, am certat-o. statea pe hall si se uita la mine jalnic. apoi s-a urcat pe geamul de la bucatarie ca de obicei. eu m-am spalat/imbracat, era cam 5:30 dimineata si deodata m-am sesizat ca mitza nu-i. ca e liniste. am cautat-o disperata ca ma prostisem, ea a sarit pe geam dupa cum am constat ulterior.

era pe acoperisul balconului de la parter, deci cam 3-4 metri de la fereastra mea unde a mai cazut cind era de citeva luni. desi ma uitasem acolo, nu stiu unde era ca abia mai tirziu i-am vazut blanita si coada. mieuna si se uita la mine in sus.

am sunat la lili_cristea care a sarit balconul, in pijama, si a pescuit-o dintr-o margine, ca nici nu statea, alerga de colo-colo. cind m-am intors acasa, era 6 dimineata si eu tremuram ca o piftie cu pisoaica in brate. de atunci am sentimentul ca mitza asta e sinucigasa. seara cind vine sa o tin in brate, o pipai si o intorc pe toate partile sa vad daca e intreaga. eu stiu?
o pazesc si urmaresc sa-i prind vreo miscare dureroasa, ea ma urmareste pe mine. noaptea ma trezesc si ea ghemotoc pe labute, sta in pat si se uita la mine fix cu ochii ei irizati rosu pe intuneric. se uita la mine.










pe balcon, nu stiu de unde si cum, a prins o lacusta frumoasa verde smarald, pe care a tirnosit-o pina saraca de ea si-a dat sufletul. am incercat sa o scap, dar nu a mers. si asta am invatat de pe animal planet, nu te baga in legile naturii.
evident, ca a adus-o in casa, gata terminata, jucindu-se cu ea pina pe seara in bucatarie. tot ce prinde pe balcon, aduce in gura in casa unde e mai frumoasa joaca sau le aduce ca sa vad si eu.

tom 2 [in memoriam]

lui tom ii placea sa stea la pozat, ca o vedeta. in ultimul an nu mai avea dinti, asa ca era hranit cu mincare pasata si cu lingurita.





era demn si echilibrat. statea hopa pe scaun si astepta la marginea mesei, sa i se spuna care-i farfurioara lui. nu fura, nu baga boticul.
avea chef sa socializeze o stergea la golaneala, pe afara. jumatate din pisoii din cartier cred ca sunt ai lui. de cite ori, il ingrijea lili, cu aloe si unguente ca venea hartanit din bataile cu alti motani, ii stergea blanita si labutele, de cite ori il gaseam infofolit dormind la caldura, iar afara era ger si zapada.

lili, intreba "unde-i baiatul" si noi ii dadeam de stire pe unde a fost vazut. vara, dormea intr-un ghiveci mare, pe balcon, pe pamintul racoros, cu o copertina deasupra capului,
facuta special sa nu faca insolatie.

Tom [in memoriam]

Tom a murit. ca un om. dupa ce a zacut citeva zile, tacut si aproape inconstient.

nu cred ca noi oamenii l-am invatat ceva pe el, dar sa povestesc ce ne-a invatat el pe noi, cei ce locuim in aceeasi scara de bloc.

astepta in fata scarii pe oricine urca, o zbughea inainte si se oprea la usa lui lili de la etajul 1, in fata careia incepea sa miaune tare uitindu-se cind la tine, care urcai treptele alene, cind la usa. incet, ne dumiream ce voia. ne opream si sunam la sonerie, usa se deschidea si tom disparea absorbit inauntru. aproape 7 ani de zile a exersat cu noi figura asta, pina ne-a reusit perfect; el ne astepta in fata usii si noi sunam. a perfectionat metoda, noi am invatat-o dar nu stiu daca am si inteles.

nu-mi merg treburile bine

de 3 zile am defect TV, si nu stiu ce sa fac. abia am gasit un depanator, sa vedem daca poate sa-l dreaga, ca e cam vechi. daca trebuie sa cumpar altul, va fi o mica problema de timp, fiindca nu am bani si nici informatii. deja jazz se da de-a rostogolul cind vine seara si ascultam chopin. nu stiam ca pisi pot fi muzicale. iar la canoanele lui schumann, e de 2 metri lungime cu burtica in sus.

tom, motanul lui lili_cristea, vecina de jos pe care jazz o iubeste foarte mult, de duminica zace pe o patura si nu misca. toata lumea plinge si linga usa sta un hirletz pregatit sa-l ingroape.

gasesc in romania libera acest desen cu titlul "zimbetul intre onestitate si perversiune". sunt sufocata de indignare. am intrebat citeva persoane apropiate dar nu sunt multumita de raspunsuri. de aceea le urez, [autorilor] ca la judecata de pe urma a jurnalistilor toate mitzele sa stea in jurul bunului dumnezeu [de-a dreapta si de-a stinga] si sa astepte sa-i zgiriie pe ochi.

ora de iarna

jazz e complet data peste cap de ora de iarna. incepind cu ora 4 miauna la usa si intra-iese de 4-5 ori, apoi o cert si ea miauna imperativ, in continuare, ca vrea pe hall. o urmaresc, ea ma vede si se preface ca se duce sa faca pisu cu coada sus si grabita in trap usor. cind ajung si eu aproape, o sterge printre picioarele mele inapoi, ca o sageata si o gasesc in pat.

nu se impaca cu ideea ca nu mai poate sta pe balcon. miauna la usa, ii dau drumul, si vine urgent inapoi cu urechile reci si labutele si mai si. eu o alin ca s-a terminat tavalitul pe balcon, alergatul si statul pe bara sus. insa ea stie ca am dus florile in logie, si acum miauna la cealalta usa, dar acolo nu are acces. va trebui sa se multumeasca cu geamul de la bucatarie.