calduri de tot felul

afara, pe balcon jazz e toropita de caldurile de peste 30 de grade. cimentul frige.





inauntru, caldurile ei personale. vreo saptamina jazz a fost [o mai fi?] in calduri. nu a mincat decit accidental, nu s-a odihnit mai deloc [nici eu] si nu stiu de unde mai are putere sa miaune atit.

cum nu avem 1 luna apa calda [nu ziceam eu de ce ma innebunesc dupa tara asta?], nu pot sa-i fac baie s-o mai racoresc putin.

asa ca, astept eclipsa din 7 iulie, pe cea din... cutremurul... si toate celelalte, ca asa nu se mai poate.

de ce o sa emigrez in nicaragua?

pentru ca in honduras nu se poate chiar acum, iar eu ma grabesc. basca ca in honduras nu pot cu mitza, iar eu in romania nu o las.

1. am un vecin vis-a-vis, la et 2 care, cind se imbata striga cit poate: cine a baut fa apa minerala?
apoi: baga-mi-as p... in gitul tau. imediat iar: baga-mi-as p... in neamul tau. si cu mici variatiuni, o tine asa, pina oboseste si asta nu se intimpla foarte repede. voluptatea acestei mizerabile propozitii repetata infinit nu-l satisface, ceea ce-l rapune in final e betia si oboseala si nicidecum satisfactia ca a pus lucrurile la punct in ceea ce priveste familia nevestei.

cu alte ocazii, il vad ducind ciinele la plimbare si ma uimesc de tandretea cu care mina jivina printre pericolele aleilor intortocheate din mahalaua unde locuiesc.

2. ieri aud uimita alt vecin, tot de vis-a-vis, de la et 4. dupa vreo 1/2 de ora de strigate prin care parea ca explica nevestei de ce este el necajit, razbate: nu vreau nici o odihna. cine vrea odihna?

pe asta nu-l stiam de tembel, asa ca devin atenta sa inteleg, ce-l rapune. si numai ce aud: baga-mi-as p... in gitul meu! am crezut ca n-am auzit bine, asa ca stupefiata am constatat ca si el intrase in voluptatea acestei invective, numai ca era o diferenta. din considerente doar de el stiute, si-o autoadresa. am inceput sa rid, sa cad jos de pe fotoliu. in mintea mea de desene animate, scena prindea contur mai ales ca vecinul era perseverent in vorba. eu il puneam si in fapta.
[cineva mi-a zis odata, de ce nu trebuie sa injuri de ceea ce nu poti sa faci. de ex femeile, nu pot sa injure f... /baga-mi-as... pentru ca nu pot face ce spune injuratura.]

dimineata eram hotarita deja. imi fac bagajele si intreb ce si cum cu nicaragua.
[in seara precedenta am stat cu saul bellow in mina peste o ora, fara sa dau pagina]

jazz se ascunde

jazz se foarte plictiseste, miauna cit e ziua de lunga si lata.
ca sa am putina liniste, deschid dulapuri, sertare, cutii... si sper ca jazz o sa aiba de lucru.
desigur, are, dar nu vrea singura. dupa ce vede cum sta treaba si ce noi sectoare trebuiesc investigate, miauna. tare, cotoieste. sa vin si eu, adica.

cind o vad preocupata, fug si-mi vad de treburi, dar nu dureaza mult si-mi descopera tradarea. se aseaza cit mai aproape de mine si miauna. deschidem un conflict de wend si ne suparam una pe alta.
jazz se baga in sertar si inteleg ca s-a ascuns. eu, prefacuta, o caut si strig toata casa. cind aproape dau sa ies din camera sare si ma 'sperie'. se bucura. [ascunzatoarea nr1]

a inteles in timp sa daca ma asez la masa deschid lap-top-ul si adio joaca. asa ca ocupa scaunul sub birou si se tine cu ghearele de el. cind vreau sa ma asez, maiuna si-mi sare in cap. [ascunzatoarea nr2]

jazz doarme pe prosoape in dulap, o strig cite 5 minute si nu raspunde. citeodata uit de asta, si chiar sunt ingrijorata sa nu fi sarit iar de la balcon. [ascunzatoarea nr 3]

mai are si alte ascunzatori: de ex intr-o punga pindeste pe hall, si ma musca de picior cind trec pe acolo. ii face mare placere sa te sperie. sigur stie ca te-a speriat, si se bucura de isprava. am studiat mult problema asta, asa ca stiu ce spun.

momentul cheie al naturii

in satele de la poalele buciumenilor, pisicile au pisoi, caprele cite un iedut, caii au minji si vacile vitelusi micuti cu zgardite rosii cu clopotel la git.

ma mir ca iedul este negru cu alb, iar mama lui bejulie. stapinul imi spune ca tacsu e negru. si ride. iedul e fatat de citeva ore si e umed de atita lins. si desi abia se tine pe picioare e obraznic. adica, nu suge. afara e cald, si ma trezesc ca mi-l pune in brate. ma sperii de sunetele lui mici, asa ca il string la piept sa nu i se intimple ceva. mama lui vine linga mine si ridica botul si-l lipeste de mine si ied.

toti striga la mine, sa ma pozeze, sa zimbesc, dar eu sunt atit de emotionata incit il tin strins, iar mama lui ma priveste cu o blindete incredibila. imi vine sa pling. un sentiment cit o viata.
ma aplec incet si-l pun jos. capra il primeste bucuroasa.

il urmareste peste tot si-l impinge usor cu piciorul si copita sa se ridice si sa suga. este vital sa bea lapte, dar iedul se ia cu joaca sau vrea sa stea jos. mama lui nu-l slabeste nici o secunda.

stau la distanta si mi se pare ca eu sunt vinovata, ca i-am intrerupt.
adie briza de la malul apei, si ma mir ca nici un ciine fioros nu pazeste stina. inauntru se vad tifoanele mari spinzurate de grinda sa se scurga.





scena continua, si in final, iedul incepe sa suga. eu oftez, risu-plinsu.

coiotii de-a lungu-i