de ce o sa emigrez in nicaragua?

pentru ca in honduras nu se poate chiar acum, iar eu ma grabesc. basca ca in honduras nu pot cu mitza, iar eu in romania nu o las.

1. am un vecin vis-a-vis, la et 2 care, cind se imbata striga cit poate: cine a baut fa apa minerala?
apoi: baga-mi-as p... in gitul tau. imediat iar: baga-mi-as p... in neamul tau. si cu mici variatiuni, o tine asa, pina oboseste si asta nu se intimpla foarte repede. voluptatea acestei mizerabile propozitii repetata infinit nu-l satisface, ceea ce-l rapune in final e betia si oboseala si nicidecum satisfactia ca a pus lucrurile la punct in ceea ce priveste familia nevestei.

cu alte ocazii, il vad ducind ciinele la plimbare si ma uimesc de tandretea cu care mina jivina printre pericolele aleilor intortocheate din mahalaua unde locuiesc.

2. ieri aud uimita alt vecin, tot de vis-a-vis, de la et 4. dupa vreo 1/2 de ora de strigate prin care parea ca explica nevestei de ce este el necajit, razbate: nu vreau nici o odihna. cine vrea odihna?

pe asta nu-l stiam de tembel, asa ca devin atenta sa inteleg, ce-l rapune. si numai ce aud: baga-mi-as p... in gitul meu! am crezut ca n-am auzit bine, asa ca stupefiata am constatat ca si el intrase in voluptatea acestei invective, numai ca era o diferenta. din considerente doar de el stiute, si-o autoadresa. am inceput sa rid, sa cad jos de pe fotoliu. in mintea mea de desene animate, scena prindea contur mai ales ca vecinul era perseverent in vorba. eu il puneam si in fapta.
[cineva mi-a zis odata, de ce nu trebuie sa injuri de ceea ce nu poti sa faci. de ex femeile, nu pot sa injure f... /baga-mi-as... pentru ca nu pot face ce spune injuratura.]

dimineata eram hotarita deja. imi fac bagajele si intreb ce si cum cu nicaragua.
[in seara precedenta am stat cu saul bellow in mina peste o ora, fara sa dau pagina]