jazz en dormant [2]

abia asteapta sa doarma pe locul meu. dar nu mai e rasfatul ca atunci cind se stie pazita si ocrotita. cind sunt si eu alaturi. cotu' burtica.

cum sa cumperi vara carti

instructiuni confidentiale

1. se ia site-ul polirom, aveti link chiar aici in blog, si se apasa CATALOG.
se SORTARE DUPA: PRET
si se TIP ORDONARE: CRESCATOR

va duceti direct la pag 62, restul fiind epuizat, si incepeti sa salivati si sa selectati cu rabdare, de ex...
L.A. Confidential / Editie Cartonata / James Ellroy

2. se apasa OFERTA SPECIALA
se SORTARE DUPA: PRET
si se TIP ORDONARE: CRESCATOR

si dati de ex de...
Ca o apa care curge / Marguerite Yourcenar

se face o aburcare in cos a cumparaturilor si o comanda, dupa un oftat puternic, cum ca ai mai fi vrut dar nu s-a mai putut.
de aia imi place mie vara, nu e inghesuiala la carti si preturile au atitea cifre cit pot si eu sa inteleg.

jazz en dormant [1]

e cald, jazz doarme in patul ei, de-a lungu, de-a latu. nu misca si e insensibila la fotografiat. altadata alerta la orice miscare, jazz e intr-o stare cataleptica. doarme asa, de la ora 1 a amiezii pina la 8 seara. doarme. rapusa.
alaturi, in patul meu, citesc. apoi, imi vad de ale mele.
la inceput am fost ingrijorata, veneam sa verific daca respira, apoi cind am vazut ca si-a facut un obicei din a dormi ziua si a se juca noaptea, m-am linistit la figurat, si am trecut pe insomnii la propriu.

ma uit la burtica ei pufoasa pe care o expune fara nici o grija sau aparare.
mi se pare frumoasa, eleganta si aroganta in acelasi fel.
parca are labutele de catifea groasa, iar pe interiorul lor pernute din piele maro de o finete greu de descris. imi place mult sa o mingii pe labutele astea minunate. nasul tot din piele lucioasa, blanita in combinatii inimitabile de maro, alb si bejuliu.
e foarte curata si parfumata si ma simt calma si echilibrata in sufocantele temperaturi de 28 de grade in interior, dar o presiune extraordinara, cu ochii pe ea si in carte alternativ.
citeodata ofteaza, sau are un spasm scurt al labutelor. ma gindesc ce-ar putea visa aceasta alintata mitza.
aceasta e pozitia in care jazz si cu mine ne odihnim in d.a. acestei veri in zile caniculare, impreuna. si acesta-i inceputul. [ce sofisticata-i vara, ce simpla si in linie dreapta iarna.]

eugene ionescu [2]

Cred ca aveam 5 ani: o casa de copii, nu departe de Paris. Un asezamint care tinea de municipalitate… Am stat citeva luni in acel asezamint. Despartit fiind de mama am fost intruna nefericit, nu m-am putut obisnui nici o clipa cu despartirea, nici cu dormitorul comun, nici cu sala de mese, nici cu prezenta cotropitoare, inadmisibila a celorlalti… Mama venea sa ma vada o data la 2 saptamini… Duminica seara, cind pleca inapoi, pleca pe veci, doua saptamini pe veci. Un vid in present… Mi-aduc aminte de […] o scena sfisietoare: ma agatam urlind de mama ca s-o impiedic sa plece; sora sefa a trebuit sa se lupte din rasputeri ca s-o convinga sa nu ma ia cu ea.


Tata care intra in camera mea cind eram licean ca sa vada daca imi fac lectiile sau sa ma certe nu mai stiu pentru ce. Ma sculam in picioare si il priveam cum scotoceste peste tot: in sertare, printre carti. Imi deschidea caietele, citea din jurnalul meu cel mai intim, imi citea versurile cu voce tare. Era vinat de furie, din ce in ce mai furios, ma injura urit.
[Humanitas - Jurnal in farime, 1992]

sunt coplesita. ma uit tot timpul la aceasta fotografie, la pleoapele cazute a plins si la masca dramatica a unei suferinte perpetue. poate intelegem altfel, daca stim.

eugene ionescu [1]

Citeodata cartile vor sa spuna ceva, stiu sigur: ma duc exact in raftul 3, corpul 5 si iau in mina cartea. De data asta, Eugene Ionesco, Intre viata si vis – convorbiri cu Claude Bonnefoy:

La finele lui Jacques sau supunerea, Roberte vrea sa numeasca totul cu un singur si acelasi cuvint: chat ‘pisica’.

Les chats s’appellent chat, les aliments: chat, les insects: chat, les chaises: chat, toi: chat, moi: chat, le toit: chat, le nombre un: chat, le nombre deux: chat, trois: chat, vingt: chat, trente: chat, tous les adverbs: chat, toutes les prepositions: chat.

Nu e aici un fel de dorinta a unui limbaj universal?

Este mai degraba o absenta de limbaj, este mai degraba indiferentierea, totul este la acelasi nivel, este abdicarea de la luciditate, abdicarea libertatii in fata organicului.

[Humanitas, 1999]

Si asa a inceput o cautare de o saptamina prin alte si alte carti, personale sau in biblioteci virtuale.

Exista si o alta carte Ionescu inainte de Ionesco – Alexandra Hamdan cu analogii fortate intre Eugene Ionescu si Ion Barbu, Camus, Urmuz si, in sensul cartii, as putea adauga in liniste pe oricine altcineva.

Cuvintele, si ele, prin repetare automata sfirsesc prin a-si pierde sensul.

‘Jacques: Totul este pisica (…) A, da! E usor de vorbit.’

[Saeculum, 1998]

Nu prea e asa. Situatiile cu pricina sunt sablonarde si cumva usor de prins intr-un standard universal. Valabile in majoritatea culturilor. Oamenii se intilnesc intr-o vizita cu bataie matrimoniala. Se petzeste. Mai intii se face o conversatie ipocrit neutra, iar apoi se pun cartile pe masa. O astfel de situatie poate fi usor mimata doar prin intonatii si reflexe vocale ale cuvintului pisica. Si nu se pierde vreun sens, din contra ii vor fi multiplicate.

De ex: pisica, adica luati loc pe aceste pisica, adica scaune…

Si ajungem la barbara si ingrozitoarea traducere romaneasca [1]:

Jacques: Totul e cal.

Roberte: Pentru a numi lucrurile, un singur cuvint: cal. Caii se numesc cal, alimentele: cal, insectele: cal, scaunele: cal, tu: cal, eu: cal, acoperisul: cal, numarul unu: cal, numarul doi: cal, trei: cal, douazeci: cal, treizeci: cal, toate adverbele: cal, toate prepozitiile: cal. In felul acesta e usor sa vorbesti…

[BPT, 1970, Sanda Sora]

Am o banuiala de unde vine masacrul, si nu mai e nici o rima, nici o sonoritate ludica. Imi tropaie un cal prin creieri. S-a ales praful. In fapt sunt cam intraductibile piesele lui, neh?

La toate pune capac, aceasta traducere [2], dupa care totul cade in derizoriu. Uite cum se ajunge de la pisica la pasarica, in sensul cosmaresc al ambitiei de a traduce ionescu intraductibilul.

JACQUES: Totul e păsărică.

ROBERTAII: Ca să spui lucrurilor pe nume, un singur cuvînt: „păsărică". Păsărica se numesc „păsărică", alimentele: „păsărică", insectele: „păsărică", scaunele: „păsărică", tu: „păsărică", eu: „păsărică", acoperişul: „păsărică", numărul unu: „păsărică", numărul doi: „păsărică", trei: „păsărică", douăzeci: „păsărică", treizeci: „păsărică", toate adverbele: „păsărică", toate prepoziţiile: „păsărică". E foarte simplu să vorbeşti...

[Eugene Ionesco; tradv pref., note: Vlad Russo, Vlad Zografi. - Bucureşti: Humanitas, 2003]

Inceputul e in chapeau, din care a derivat chat. Si dumnezeu cu mila, fiecare dupa cum l-a dus capul: caciula-cal, palarie-pasarica.

JACQUES: E o pălărie.

ROBERTAII: Oh, scoate-o, Jacques. Jacques, iubitul meu. La mine o să te simţi acasă. Am cîte vrei, am o grămadă!

JACQUES: ... de pălării?

ROBERTAII: Nu... de păsări... fără păsuri!

JACQUES: Ah, păsărică mea...

Am si eu traducerea mea: palarie-papagal. Chiar asa, totul e papagal. Tu: papagal, numarul unu: papagal… PA-PA-GA-LI-LOR!

Acum, sa revenim a nos mouttons, ce voia sa-mi spuna mie cartea aceea, in acea zi, in acea dupa amiaza? Ca lui jazz ii este foame si miauna cu disperare si obraznicie la usa, gheruind fara mila bunatate de lemn.