la minus 13 grade

1. alimentarea cu apa de la priza dunarii a inghetat asa ca, ieri a fost oprita apa rece.
un impingator a rezolvat problema.

2. la virful omu au fost minus 19 grade, si vint de 144km/ora care dau minus 88 de grade, temperatura la care omul rezista doar 1 minut!

3. dimineata e atit de frig incit nu pot sa respir; vintul e cel mai periculos, creeaza senzatia de sufocare si te deprima sa abandonezi, sa ramii pe loc si sa mori inghetat si fericit.

4. ma duc acasa cu mere si portocale, jazz patruleaza, sunt cam 15 grade in casa.
pe seara se porneste in mine un spirit de supravietuitor, asa ca aduc 2 borcane mari de pe balcon si le umplu cu apa, fiindca figura cu inghetarea/oprirea apei se poate repeta.
abia apuc sa le asez la un loc potrivit ca jazz a si dat cu limba prin ele.

5. ii incalzesc pliculetele lui jazz la bain-marie, si odata pusa pe farfuriuta mincarea scoate aburi; jazz linge lacomos si sta cu botul deasupra caldurii emanate; in premiera maninca tot.
caut in alt bol printre bobite vitaminele roz, dar nici pe alea nu le vad. banuiesc ca jazz s-a resemnat si le maninca.

6. noaptea o adun de pe hall, unde se joaca si isi trage ghearele pe sisal; sta in brate cit o alint, apoi o zbugheste iar pe hall. pe casa scarii se aude un miorlait gros, dar eu ma fac ca habar n-am. jazz se lipeste de usa si asculta.

7. ca sa vad cam ce face peste zi cind e singura, asez toti soarecii cu cozile spre noi, fiindca stiu ca o enerveaza pe jazz. seara nu le da nici o atentie dar a doua zi cind vin de la serviciu toti sunt imprastiati prin casa; nu-i suporta de loc.

jazz in ianuarie

in acest zbuciumat ianuarie, jazz petrece orele trecind peste lucruri.

torgny lindgren – biblia lui dore

...aceasta lume, are la baza biblia in imagini; in care un om a invatat sa traiasca dupa semnificatia fiecarei linii din desene. fiecare desen e un precept de viata, o parabola, mintuire, fie ca e extatic sau explicit pilduitor.

se poate deci, trai numai cu biblia, si aia numai in imagini?

nuuuu, nu asta vrea autorul sa spuna, asa doar se poate supravietui caci omul nostru nu stie sa faca nimic altceva decit sa reproduca imaginile vazute in acea carte a lui gustave dore.

boala lui se numeste alexie, poate dislexie acuta, si din vechi cecitate verbala, ignoranta si nimic altceva… atitea vorbe pentru o boala incurabila, care creaza handicapul de a nu sti sa scrii si sa citesti.

marele handicap nu e alexia ci relatia cu tatal sau, care e atit de perfect lipsa incit banuim ca trebuie sa intoarcem manusa pe dos ca sa intelegem adevarul.

in carte sunt de fapt 2 relatii tata-fiu [ba chiar 3]: alexicul nostru cu tatal lui inginer silvic si ziaristul local Manfred cu micul Manfred.

venerarea tatalui si citarea lui omniprezenta e o capcana fata de scrisoarea testament stupefianta pe care o primeste de la el, postmortem. si care e inserata la final cu specificatia “ca intreaga mea viata a fost profund constienta de mesajul lui catre mine”.

“nu pot preciza cu exactitate cind am inteles ca faptura ta imi era insuportabila…

…oribila duhoare a trupului tau…

Incapabil cum erai, nu pricepeai…

Cu adinca satisfactie imi pot spune ca tu nu vei putea citi niciodata aceasta scrisoare.”

si daca nu e de ajuns, se recomanda francois weyergans – franz si francois care e si mai si.

[din ciclul lumea e mare si lata, dar cum sa te aperi de rautatea primitiva a propriilor parinti nu scrie nici o carte, nici macar cu poze.]

aici, spre documentare, ilustratiile din biblia lui gustave dore:
http://www.danshort.com/bible/

jazz asteapta primavara

cit sunt zilele, saptamina si lunile de lungi, unii dorm, se ling, dorm, se ling, dorm...

daniel mason - acordorul de piane

pe coperta1 este un citat din the new yorker – un roman de aventuri cu totul remarcabil.

eu nu cred asta. nu este nici un roman de aventuri, fiindca nu este alert, nu te tine cu sufletul la gura, ba din contra, am banuit foarte repede scenariul, si nu este remarcabil fiindca substanta lui e dezlinata, peltea.

cele 2 subiecte remarcabile ar fi muzica- vazuta prin ochii si educatia unui acordor de piane ceea ce e cu totul altceva si birmania fata de care sunt reticenta fiindca nu stiu cit e fabulatie si cit document. [un cimp de flori poate fi la fel si in birmania si in monet, nu?]

si nici cu muzica nu ne omoara prea tare, dar trecem, avind in vedere ca a ales clavecinul bine temperat/preludiu, fuga in do diez minor - bach/preludiu, fuga in si minor.

temperarea era o inovatie care permitea cintatul pe mai multe registre la acelasi instrument, riscul fiind insa ca nici unul dintre registre sa nu fie intr-o armonie perfecta.

si avem si definitia din dictionar:

sistem temperat – sistem acustic bazat pe diviziunea octavei in 12 semitonuri egale, suprimind diferenta dintre semitonurile diatonice si cele cromatice.

si inca:

Clavecinul bine temperat – 2 cicluri de cite 24 de preludii si fugi/bach, scrise in 24 de tonalitati majore si minore, dispuse in ordinea semitonurilor gamei DO.

Cam atit am retinut din aceasta carte plus salatele din frunze de ceai. oare chiar exista?

mai avem la pag 337 o traducere incredibila, despre care nu stiu ce sa zic:

- de la domnu doctor carroll, zise argatul si facind o plecaciune ii DETE un biletel.

aaaa?

adica, dupa ce ii dete ce mai facu?

[din ciclul cititorii nostri sunt mai buni decit scriitorii vostri]