cit a durat renovarea, balconul a fost insula pisoiului nefericit.
intr-un soare generos de septembrie, jazz a adoptat tactica: daca dorm, poate nici nu exista.
numai ca dupa 2 luni, nimic nu avea sa mai fie ca inainte.
Monday, November 12, 2012
Monday, October 8, 2012
fiecare carte...
...a plins in mina mea cind le-am sters de praf si le-am mutat de colo-colo.
mi-au spus ca le doare.
sunt la a treia generatie.
mi-au spus ca le doare.
sunt la a treia generatie.
Tuesday, October 2, 2012
tocmai am arhivat ziua de ieri
o iau pe jazz in brate si ii explic cum facem:
luam un caiet din multii ani din urma, deschid la aceeasi data cu cea de azi si citesc ca sa auda si ea.
uneori mi se face rau, un rau fizic si am un atac de panica.
de aceea caietele acestea, odata pline le lipesc cu banda adeziva.
luam un caiet din multii ani din urma, deschid la aceeasi data cu cea de azi si citesc ca sa auda si ea.
uneori mi se face rau, un rau fizic si am un atac de panica.
de aceea caietele acestea, odata pline le lipesc cu banda adeziva.
Friday, September 28, 2012
sa dregem...
de-a lungul timpului am zis ca o sa scriu: manualul punatorului de termopane, manualul punatorului de centrala de apartament...
acum ar trebui sa pregatesc manualul punatorului de umar la reamenajarea unui apartament de bloc comunist.
reamenajare e un fel de alint, se cheama cum sa faci dintr-un rahat bici si sa si pocneasca.
nu stiu altii cum sunt, dar eu si cind cumpar o priza am frisoane. cum, ce fel, tine la curent de...simpla de forta, colorata, cu sistem de siguranta. si fac un research de o saptamina. de aceea, am decis ca lipsesc manuale cu fel de fel de informatii utile.
orice apartament care se respecta trebuie reamenajat incepind... cu tabloul electric!
chiar asa, tabloul cu vechile patroane cu lita, pe care scrie 6A sau 16A a fost inlocuit cu unul micut cu un geam transparent, cu sigurante automate. fleosc, fleosc. evident sunt si pagube colaterale, soneria cu triluri de pe alaturi a cazut secerata de estetic/design si acum ciriie ceva straniu. noroc de jazz ca sare ca arsa, altfel nu as sti ca a sunat cineva la usa. usa care are si ea de acum o poveste.
in spatele tabloului a ramas un ditamai craterul spre bucuria zidarului, care desi il somez zilnic sa acopere, nu vrea zice ca la urma. si ride.
firele de forta din cupru trase prin tuburi izolatoare au ramas fiindca ele alimenteaza masina de spalat, la 16A si o alta priza in care am avut un geyser [instant] in vremuri de restriste.
sa mai spun cum arata electricianul autorizat care a facut aceasta transformare: s-a schimbat intr-o salopeta, pe mijloc si-a incins un briu cu buzunarase, in fiecare avind fel de fel de chestii importante, si-a pus manusi iar pe frunte avea o lampita ca minerii, caci atunci cind a dat jos panoul am ramas in bezna.
a lucrat doar in interior, nu s-a dus si pe casa scarii sa scoata vreo siguranta, deci banuiesc ca a lucrat sub tensiune.
nici acum nu mi-a scazut admiratia, am ramas uite asa, impresionata.
cine are nevoie de programatori? niciodata cind am inceput sa lucrez nu a ramas audienta cu gura cascata asa cum am ramas eu in fata electricianului.
acum ar trebui sa pregatesc manualul punatorului de umar la reamenajarea unui apartament de bloc comunist.
reamenajare e un fel de alint, se cheama cum sa faci dintr-un rahat bici si sa si pocneasca.
nu stiu altii cum sunt, dar eu si cind cumpar o priza am frisoane. cum, ce fel, tine la curent de...simpla de forta, colorata, cu sistem de siguranta. si fac un research de o saptamina. de aceea, am decis ca lipsesc manuale cu fel de fel de informatii utile.
orice apartament care se respecta trebuie reamenajat incepind... cu tabloul electric!
chiar asa, tabloul cu vechile patroane cu lita, pe care scrie 6A sau 16A a fost inlocuit cu unul micut cu un geam transparent, cu sigurante automate. fleosc, fleosc. evident sunt si pagube colaterale, soneria cu triluri de pe alaturi a cazut secerata de estetic/design si acum ciriie ceva straniu. noroc de jazz ca sare ca arsa, altfel nu as sti ca a sunat cineva la usa. usa care are si ea de acum o poveste.
in spatele tabloului a ramas un ditamai craterul spre bucuria zidarului, care desi il somez zilnic sa acopere, nu vrea zice ca la urma. si ride.
firele de forta din cupru trase prin tuburi izolatoare au ramas fiindca ele alimenteaza masina de spalat, la 16A si o alta priza in care am avut un geyser [instant] in vremuri de restriste.
sa mai spun cum arata electricianul autorizat care a facut aceasta transformare: s-a schimbat intr-o salopeta, pe mijloc si-a incins un briu cu buzunarase, in fiecare avind fel de fel de chestii importante, si-a pus manusi iar pe frunte avea o lampita ca minerii, caci atunci cind a dat jos panoul am ramas in bezna.
a lucrat doar in interior, nu s-a dus si pe casa scarii sa scoata vreo siguranta, deci banuiesc ca a lucrat sub tensiune.
nici acum nu mi-a scazut admiratia, am ramas uite asa, impresionata.
cine are nevoie de programatori? niciodata cind am inceput sa lucrez nu a ramas audienta cu gura cascata asa cum am ramas eu in fata electricianului.
Monday, September 24, 2012
curajul unui sinucigas
suntem in curatenie, eu si jazz.
patul dublu din dormitor a fost desfacut in 2 bucati si dus in biblioteca.
acum dorm pe unul singur, cu o saltea alunecoasa si tremuratoare ca o piftie, ca un catafalc faraonic.
cearsaful atirna pe laterale, patura curge pe jos, pernutul se duce pe un raft iar eu m-am facut lunga, lata ca nu incap nicicum. vai de somnul meu si nici macar nu pot sa citesc, caci scoasa din environmentul meu, toate sunt la stinga in loc de dreapta si eu nu pot sa ma adaptez.
jazz nu vrea sa negocieze, ea vrea locul ei, in stinga mea, asa ca mie nu-mi ramine spatiu.
cind ma intorc noaptea, aud intii zdupaitul ei, deci doarme pe picioarele mele, iar eu nici nu-mi dau seama.
desi are un pat liber si amenajat, ea nici nu sta macar pe el in tranzit, pindeste cind ma duc in bucatarie, si se aseaza pe locul meu, pe pernutul meu. ea intelege sa-si aleaga locul de dormit in functie de coordonatele mele.
din cauza mobilelor puse pe linga biblioteca, noaptea mai cutreiera pe rafturi dind jos ce apuca dar si ochelarii mei, care-mi cad in cap, fiind pusi la indemina. acum ajunge peste tot.
intre timp si-a schimbat mieunatul, scoate un strigat puternic, enervat si enervant asa ca ma execut rapid.
doar ieri a fost mai bine, dupa ce a hapait un ti^mp de pui, a stat ca un constrictor sa digere vreo 7-8 ore. pe balcon.
patul dublu din dormitor a fost desfacut in 2 bucati si dus in biblioteca.
acum dorm pe unul singur, cu o saltea alunecoasa si tremuratoare ca o piftie, ca un catafalc faraonic.
cearsaful atirna pe laterale, patura curge pe jos, pernutul se duce pe un raft iar eu m-am facut lunga, lata ca nu incap nicicum. vai de somnul meu si nici macar nu pot sa citesc, caci scoasa din environmentul meu, toate sunt la stinga in loc de dreapta si eu nu pot sa ma adaptez.
jazz nu vrea sa negocieze, ea vrea locul ei, in stinga mea, asa ca mie nu-mi ramine spatiu.
cind ma intorc noaptea, aud intii zdupaitul ei, deci doarme pe picioarele mele, iar eu nici nu-mi dau seama.
desi are un pat liber si amenajat, ea nici nu sta macar pe el in tranzit, pindeste cind ma duc in bucatarie, si se aseaza pe locul meu, pe pernutul meu. ea intelege sa-si aleaga locul de dormit in functie de coordonatele mele.
din cauza mobilelor puse pe linga biblioteca, noaptea mai cutreiera pe rafturi dind jos ce apuca dar si ochelarii mei, care-mi cad in cap, fiind pusi la indemina. acum ajunge peste tot.
intre timp si-a schimbat mieunatul, scoate un strigat puternic, enervat si enervant asa ca ma execut rapid.
doar ieri a fost mai bine, dupa ce a hapait un ti^mp de pui, a stat ca un constrictor sa digere vreo 7-8 ore. pe balcon.
