yann martel - viata lui pi [1]

1. nu va ginditi la geometrie caci acest pi vine de la piscine.
adica, e ca si cum v-ati boteza fetita hotel marriot si la scoala in catalog ar scrie hotel marriot vasilescu. acasa, o alintati ho.

aceasta piscine molitor era o baltoaca, adica 2, care cu limpezimea si frumusetea lor de baltoace au impresionat un membru al familiei mai slab de inger.
[asa ca, nu numai la tiganii nostri se poarta: procuratura, mercedesa...]

satul de bascalia pe seama numelui sau nastrusnic, acest timpuriu luptator ia taurul de coarne si se prezinta la schimbarea ciclului scolar singur:

numele meu este 
piscine molitor patel
cunoscut tuturor ca
pi patel
pi = 3.14

am zis.

2. predestinat sa nu fie oricine, pi, la 16 ani pune comunitatea molesita in mare incurcatura cu fervoarea cu care se declara adept si practica vreo 4-5 religii: era in fiecare zi incepind de joi, crestin, hindus, mahomedan si evreu.

- tata?
- da piscine.
- as vrea sa fiu botezat si mi-as dori un covoras de rugaciune.
- un ce? ce?
- as dori sa ma rog afara fara sa-mi murdaresc pantalonii. merg la o scoala crestina fara sa fi fost botezat in religia lui Hristos.
- de ce vrei sa te rogi afara? de fapt, de ce vrei sa te rogi?
- pentru ca il iubesc pe Dumnezeu.
- aha.

ce mai, e o frumusete de carte, cu un umor sensibil, instalindu-ne in inconfortabile pledoarii religioase pe un ton placut, civilizat. si ca solomon, dam dreptate, pe rind fiecareia.
nu ne implica cu nimic, doar ne prezinta si o alta fata a lucrurilor. inteligent.
i-as mai da si eu un premiu, pentru fabula/parabola pe care ne-o propune: cum preferam, sa fim animale si sa traim ca/cu oamenii sau sa fim oameni si sa traim ca/cu animalele.

ma tem ca raspunsul nu ne onoreaza, as prefera sa fiu tigru.

prima zi din viitorul incert

mai mult ca pateticul

Dar adevarul? Eu m-am imbolnavit pentru ca a fost ucis adevarul in fiinta mea; dar certitudinea ca o sa reinvie ma mai tine in viata. Uneori in zilele de iarna, cind ceata ne invaluie ca un giulgiu, avem impresia ca totul s-a sfirsit. Soarele a murit, lumina s-a stins iar noi pribegim prin lume ca printr-un cimitir.

Dar imediat ce soarele iese de sub nori, toate lucrurile parca ne surid, iar noi

ne ridicam din mormint precum lazar.

La fel si adevarul poate iesi intr-o clipa, intr-un an sau dupa secole din ceata minciunii; si dintr-odata reincepe sa straluceasca luminos si vesnic. E de ajuns o singura raza de a lui ca sa risipeasca tenebrele si sa dea viata celor dusi de pe lume.

[grazia deledda – ulii si porumbei]

poveste de craciun cu...

un pisoi ticalos si o craciunita.

in casa aterizeaza o craciunita, un dar frumos si perfect. o pun pe masa.
pisoiul pindicios se infiinteaza, o miroase, ii da ocol. nu mi se par sincere insistentele ei, asa ca mut floarea.
pisoiul ia pozitia de asteptare pe un scaun cu ochii tinta la inamic.
astept si dupa o vreme, ma pacaleste cum ca s-au imprietenit.
 

 se alinta, se lungeste, imi arata burtica. si labutele.

 asa ca, las biata craciunita fara aparare in fata obraznicaturii de pisoi. amindoi in biblioteca.
cind ma intorc, observ urmele jafului si pisoiul rontaind.
o cert, chiar si frunzele rosii au urmele coltilor.
o fac ingrata si nascocesc cuvinte grele pentru blanite hoate.

pisoiul ticalos intelege ca m-am suparat, asa ca ia pozitia in care-mi arata clar ca nu ma mai suporta nici ea. sentimentele sunt reciproce.
dar ce vina a avut superba craciunita?
nu trebuie avut incredere in mitze. never!

mijloc de decembrie