despre mincare

cind vad/aud de:
- pachetzele/placintzele [de vara, primavara...] dichisite pe platouri cu picaturi de sos de culoare verde dubioasa umplute cu fel de fel de chestii si mai suspecte, sau
- felii de friptura rosii singerii in interior in fata carora se extaziaza toti marii sefi sau
- peste macelarit, fara piele, fara sira, fara... sau
- meniuri cu ou fleasca mot, din care curge zeama, care chiar nu au legatura [ele, meniurile] cu oul cu pricina sau
- torturi cu fel de fel de ornamente potrivite manual intr-o estetica care mie imi scapa, cu martipanul frecat, rotit, intins, modelat ca plastilina [care macar nu se maninca]
si multe alte salate in care numai sireturile de la bocancii mei lipsesc,
ei bine ma ia cu lehamite gindindu-ma la miinile care au tirnosit ingredientele, plus ideea ca pentru atita aranjament, timpul scurs a racit mincarea, iar eu detest mincarea calduta, rece, recisoara si tot asa.
mai bine maninc rosii cu piine. fara brinza.
vorbim de mincare, fiindca urmeaza o saptamina in care voi fi vegan si am ambitia sa supravietuiesc.
jazz e de acord cu mine, si se camufleaza in hanoracul meu, cu scopuri clare.

luni, ca o mirtzoaga

sa vezi in aceeasi zi unul dupa altul:
pe drum - dupa jack kerouac si
thelma & louise 
e o performanta, neh?
covrig, cu jazz in brate am adormit ingindurata, caci amindoua filmele sunt despre recuperarea demnitatii, chiar si in ultimul ceas. apoi am amestecat dilemele; de ce in primul se descompune o prietenie solidara, in timp ce in al doilea se compune. sau nu sunt prietenii? sau ce? sau cum? 

zile complicate

daca as avea rabdare, as scrie.
in luna asta necajita inecata in impozite si declaratii, ma iau cu altele, atit cit pot.
 de ex cu robi, care spune:
- pipica, nani. [usor imperativ]
sa traduc, daca jazz face nani, se poate plimba fara grija, altfel lui ii este frica de ea, si ei de el. cind jazz doarme el se joaca cu jucariile ei si isi trage unghiutele mici pe scratchurile lui jazz. care imediat ascute urechea si navaleste sa vada cine si ce. si de la capat:
- pipica, nani.

la auchan, cautind ceva pentru robi, dau nas in nas cu o 'refugiata' fara burka, dar imbrobodita, insotita de doua tinere. acestea ii desfasurau si prezentau diverse hainute de copii, dar nu erau ce voia ea. cele doua nepricepute, nu intelegeau si pace ca ea nu voia chestii extravagante inscriptionate cu cauciuc fluorescent pe piept, ci probabil ceva uzual pentru unu, doi, trei pisaciosi. in cosul lor erau si articole de vesela si birotica. inseamna ca stiau ca vor sa scrie. mult.
am retinut tenul ei foarte alb, si jena ca era expusa, desi numai eu eram pe acolo.

impuscati-ma

...in cap. caci aripile...

1. regele e atit de bolnav, incit am fost anuntati pina si noi.
2. in capatul asta de europa si tara, ce sa vezi, au sosit cam pe ascuns primii arabi refugiati. si fiindca bastinasii, noi adica, nu am spus nimic, s-au gindit tv sa ne testeze imbecilitatea imbracind o femeie in burka albastra; si au pus-o sa umble de nebuna pe strazi. pe urmele ei, reporterul intreba pe unul si altul ce parere au. pai, daca ar fi avut vreo parere, o ziceau pina. asa ca speriati de microfon, ba se inchinau, ba promiteau ca incepind cu inserarea nu vor mai iesi din case.
romanul.
3. sa ascultam pina ne trece:

mama organizarii

imi spun, dupa un citat celebru: sa fac ordine aici si in viata...

 ca sa nu ma zdruncin prea tare zic, sa incepem cu aceasta luna, si apoi din urma!
plec voioasa sa platesc apa-canal, factura care inca nu e trecuta pe direct debit fiindca aceasta institutie nu are un renume prea bun la facturare: lumea vorbeste ca citirea la distanta a contoarelor nu merge, si apoi chiar eu am fost martora la un scandal pe o factura de 800 lei, in timp ce respectivul client se jura ca... ma rog, mai testez apele...
orange, electrica si gdf pe direct debit, cu facturi on-line, nu au dat cu batul in balta niciodata. [chiar si apa-canal functioneaza cu factura on-line.]
upc, care nu are cont in bcr!? [alooo, rusine] nu poate fi platit prin direct debit bcr decit cu comision, ceea ce nu accept. aceasta companie parazit, oricum e dubioasa, fiindca nu face nici o investitie, nici o fidelizare, nimic, doar ia bani. nu-i frumos, dar stiu ce zic. iar brambureala periodica a canalelor te zapaceste de cap, ca sa ti se faca lehamite sa mai ceri/intrebi ceva.
mi-au mai ramas asigurarile la allianz, lunare sau trimestriale, care pot fi platite din orice pozitie, asa ca nu mai comentez. 
a ramas intretinerea, care e cea mai mare hotie si despre care nu pot sa vorbesc fara sa fac tensiunea 16/11.7 asa ca, sa trecem. si oricum nu se plateste decit cash, ca sa nu existe nici un control.
dupa toate aceste ispravi, cad pe ginduri adinc si vreo saptamina nu-mi revin din deprimare, caci altfel imi zburda spidusi in creierul mic ore intregi.

plecind spre treburile curente importante dupa cum se vede, ma opresc in parcare si scormonesc in frunzele din spatiul verde alaturat, unde am plantat niste ghiocei, acum vreo 3 ani.
sunt acolo, rasariti cu frunze-n cap. curat locul, ma uit cit de minunati sunt ei si noi cit de mizerabili, si plec. si as tot pleca fara intoarcere.