nici o victorie...

jazz nu doarme, nu maninca, nu se joaca,  nu sta la periat si nu ma lasa nici pe mine sa traiesc. miauna sfisietor, cind ma vede in fata computerului, se foieste mieunind tocindu-mi nervii si nu intelege ca nu pot sa tastez cu ea in brate. la inceput sta pe bratul sting si e cuminte apoi, ofteaza, pune barbia pe marginea mesei si urmareste ce scriu cu dreapta, iar la urma se urca pe masa si se aseaza usor in mijlocul tastaturii de parca or sa iasa pui de acolo.
in ultimele 2 saptamini am hranit cu cea mai scumpa mincare toti motanii maidanezi, care nu mai stiu de nici o teama, cind ma vad vin de-a valma, se freaca de mine si alearga cu labute scurte spre locul unde stiu ei ca am voie sa le pun mincare. si le place sheeba si royal canin si nu fac mofturi la jeleu.
in timp ce,
cocotata pe modulul din bucatarie, jazz se uita in jos cum ma joc eu pe gresie cu o aluna. cind o pun sus pe modul, o impinge delicat inapoi jos. dar nu vine la joaca. asta-i ceva rar, ea de obicei nu se lasa mult invitata la zornait jucarii.
adoarme iepureste pe unde apuca si atunci ma uit la ea, si imi trece supararea, arata insingurata si vulnerabila.
iar eu ca mighty mouse ce sunt, trebuie sa fiu responsabila.

o masina pentru zmei...

o masina pentru zmei
care face taitei!

 

 

 

hristos a inviat!

fara cuvinte

luni, ca o mirtzoaga

1. pe piata ouale de gaina au disparut, vorbesc de tarani, si au ramas cele de rata, albastrui, verzui. o vreme au fost si de gisca, enorme, pe care mi-a fost si teama sa pun mina.
2. timpuriu dezmortita, piata de legume deja a imbatrinit, ridichile sunt seci si trecute, castravetii sunt mari, prea mari, ceapa e batrina, deja coada verde are miros greu si trebuie aruncata, iar salata parca s-a nascut batrina. rosiile oricum erau import si asa au ramas.
au aparut si cartofii noi, 6 lei/kg, aia in pielea goala si care anul trecut au fost deliciul cuptorului cu mujdei de usturoi.
3. vremea ma prosteste, cind iau viteza in ale organizarii, se schimba pe ploaie si frig, cu durerile de cap aferente. am reusit doar sa varuiesc copaceii din parcarea din fata geamului, mai ales liliacul cumparat de multa vreme cu 45 lei din piata de flori si care vreo 8 ani a stat in asteptare. cind nu mai dadeam nici un ban pe el a inflorit cu un mov spre roz cu flori batute si parfumate. deocamdata a scapat de jefuitori, iar cind vad in piata atita liliac, intorc capul.
4. jazz are zile cind pare speriata si sta agatata de mine, doarme pe mine si miauna sfisietor.
sta in usa camerei spre hall si miauna sa ma duc cu ea. apoi, se face iar jupinul stapin al casei.