vinete

acum e sezonul lor: fara seminte mari, cu miez alb, dulci.
ca anul acesta, nu am vazut niciodata atitea soiuri de vinete, rosii, ardei/gogosari sau dovlecei.
forme, culori, marimi.

de sf ilie

eu si robi folosim o expresie a carei prima intrebuintare imi amintesc ca a fost legata de grija pentru minutele lui mici pe care le tinea in balamalele usii si de faptul ca urma urmelor trebuia sa fie scurta si serioasa ca sa plece fara sa inceapa sa plinga: adica dur.
 iti trintesc usa-n nas!

acum, si el imi trinteste usa-n nas, iar cind eu ii zic celebra sintagma se tine cu mina de nasuc. a inteles ca e ceva de rau cu nasul. o ia la propriu.
iar cind plec eu de la ei, si il fac atent sa ia minuta din canatul usii si ii spun ca ma pregatesc sa trintesc usa-n nas, se repede si o tine de nas pe bunica lui!

se intimpla insa si varianta cind incepe sa scinceasca si se pregateste sa urle: asa ca este chemat tatal, care-l ia imediat in brate si fara alte intirzieri zboara cu el, dupa principiul:
- curat-murdar, da' umfla-l!
in urma lui se aude primul tipat si oftatul meu, caci nimic nu e mai sfisietor decit plinsul unui copil.

iunie, canicular

despre anglia, cu regret...

la inceput au fost grecii. nimic fara ei in cultura; apoi romanii care au facut zidul de nord fortificat, destinind britannia ca limes nordic si au facut sa fie respectata legea. stiu votantii cine a fost hadrian?
in extremitatea continentului fiind, cu acces la ocean, stimulati de concurenta olandeza si spaniola, comorile coloniilor - indiilor, africii sau orientului mijlociu s-au revarsat in insula prin jaf.
in al 2lea ww nu a fost parasita iar empatia populara a fost mai puternica pentru ei decit pentru rusi.
daca vor sa fie singuri, la ce bun tot ce au adunat in british museum? acolo e istoria tuturor celorlalti, mai putin ei.
anglia e acum copilul isteric si descreierat al unei familii care l-a rasfatat, apreciat, alintat, admirat, promovat...
ce ar fi daca de miine:
studentii ar merge la studii in franta, germania, lisabona, madrid, elvetia, am reinvata frumoasa limba franceza pe nedrept uitata, sau spaniola sau germana,
am face legatura spre statele unite prin paris sau amsterdam si nu prin londra
am invita miile de indieni sa vina sa faca cele mai umile munci prin continent, de ex in partea maura a spaniei
si tot asa.
draga anglia, te iert ca nu esti asa cum as fi vrut eu sa fii. 
te iert si te eliberez.
for ever.

deodata...

prea cald.
jazz face baie, scapa din cada de vreo 4 ori plina de sampon, ma face leoarca, cind ajung la coada nu mai vrea. sa o usuc nici atat. dupa vreo citeva ore, obosita si ea si eu, ea cu blana aproape uscata, eu disperata, ne asezam.
adoarme pe patura in pijamaua mea, in care si-a bagat botul cu totul. ofteaza. alaturi eu fac rebus, dar de fapt sunt numai urechi. din cind in cind o trag de o labuta sa vad daca misca. misca.
apoi se muta pe noptiera in culcusul ei de iarna, abandonat de vreo doua luni.  ma astept sa cada cu totul, dar nu se intimpla.
la ora 10 seara se scoala, ma ignora, maninca si iese pe balcon.
in miezul noptii ma trezesc, jazz e linga mine si se linge. mi-e cald, caci sta lipita de mine, dar nu se lasa impinsa vreo 10 cm intr-o parte. a doua zi, la periat scot ghemotoace mari de blana, si mi se pare ca totul e din nou normal.
jazz isi maninca pliculetul de gourmet, doarme si miauna la toate usile din obicei, fiindca oricum sunt toate deschise larg. pina acum mieuna sa-mi spuna ca sunt inchise, acum miauna sa-mi spuna ca sunt deschise. e o pisi vorbareata.