pentru alte pisi: mara, dona...

jazz are o ascunzatoare in dulap, pe ultimul raft, jos. am acolo 2 sapunuri protex albastru pe care pisoaica sta ca pe cuibar. si are apoi blana parfumata. sapunul a ajuns acolo din gresala cind am desfacut un pachet si l-am imprastiat prin dulap; daca am vazut ca nu o deranjeaza, l-am lasat acolo.

ieri d.a am fost la medic cu mitza: e alergica. de la aia, de la aia... medicul zice de la carne cruda.

eu ma gindesc, si cred ca de la pilota de puf de gisca.

i-a facut injectiune si miercuri iar. am tinut-o in brate toata seara de parca era pe moarte, ea m-a rasplatit cu o burtica pufoasa si un abandon somnoros. apoi i-am taiat unghiile ca-mi rupe toate pijamalele.

ii desfac un pachet de mincare purina pentru adult si gasesc mincate o parte din bobite. medicul a spus clar sa lase mincarea de junior. si cred ca o sa-mi mai spuna data viitoare si altele. tot despre mincare.

toate mitzele sunt mitze; diferenta dintre ele o fac doar sentimentele pe care le declanseaza in noi in momentele cind afectiunea isi cere ticketul. de ex motanul supergolan tom, al lui lili, care doarme pe un scaun jumatate atirnat de zici ca acum cade pe jos. a venit vreo 7 ani in urma de niciunde, in momentul cind lui lili i-a murit mama - de aici si legatura pe care ea o face; e fidel, constant, afectuos si inteligent. pentru ea tom nu are egal. poate o sa povestesc de acest motan mai pe indelete.

in picul de caldura...

... mai apuca si infloreste 'steaua serifului', un cactus aglomerat si care a scapat de jazz.

pisoaica a facut vaccin, si dupa ce o zi a stat intr-o patura adunata ghem, ca ma luasera grijile, a poftit la mine in brate unde cerseste sa ajunga: dar odata acolo, se foieste, geme, scapa limba, se intinde cit e de lunga [si este] astfel ca te sileste sa te aduni ca sa-i faci loc.

primesc de la whiskas un plic Supreme-vita la promotia pe care au lansat-o pentru noile produse. i-am cumparat si eu unul de sardine, dar jazz l-a lasat neatins. si apoi eu am o problema cu whiskas: peste tot ei spun ca un pisi adult consuma 4 pliculete pe zi sau ma rog, diverse combinatii daca au si hrana uscata. 4 pliculete, inseamna 400g, ar plesni bietele mitze. jazz nu maninca nici unul intr-o zi, d'apoi 1 plic la o masa. ca ei asa scriu, 1 plic-o portie.

oricum, whiskas ramine marca ei preferata, desi eu i-am introdus si leonardo, biomill si royal canin. din toate recompensele ii plac cel mai mult, cele cu pui si mentolate!

m-am luat cu vorba, dar azi trebuie sa-i dau si 1/2 de pastila pentru deparazitare, de prazicest. imi fac curaj si eu, scriind aici, ca altfel nu stiu cam cum va fi acasa.

la medicul veterinar era o pisoaica persana, care dupa sterilizare nu se simtea tocmai bine, iar medicul se pregatea sa-i faca o noua interventie. mi-am amintit brusc ca si jazz a patit la fel, si am hotarit sa nu mai merg niciodata la acest Dan Tanase, vorbaret, neatent dar totusi responsabil, fiindca se scuza proprietarului ca nu poate sa o lase asa pina luni, pisi ar fi putut sa moara. proprietarul era ingrozit ca o ia de la capat. asa am fost si eu.

septembrie portocaliu

citesc o carte eleganta [in 3 volume] si care are un snur rosu legat de cotorul cartonat, drept semn: istoria civilizatiei grecesti-bonnard. intorc paginile rar, ticait, innodind bucatele mici de somnolente reverii [de toamna] in care au ramas doar frunze si copaci, nuci si struguri muscat hamburg dulci si parfumati.

jazz sta pe o ditamai pilota de puf, drept in mijloc, pazind si stapinind; intr-un final, sare la joaca rupind si gheruind bietul snur pina-l face ferfenita. acu' ma gindesc sa-l tai, ca asa rufosenie nu poate ramine in carte.

fac o lista de lucruri de facut/cumparat si trec jazz-medic. trebuie vaccinata. numai ca eu nu am curaj sa-i spun si ei.

a venit toamna

1. cu ultimele zile insorite se duc si florile de cactus. de acum, un an de zile vor dormi in tepii lor; miracolul altei veri le vor trezi culorile.
jazz se plimba ca o cunoscatoare printre ghivece, si se preface ca le maninca frunzele, florile. nu ma mai pacaleste ea, stiu bine ca urmareste sa alerg si sa-i spun ca nu-i voie. ca mai apoi intr-o strafulgerare sa-i vad coada disparind in dulap.

2. plimbarile lui jazz pe balcon sunt scurte. e frig, bate vintul. vine in casa cu labutele ude de la ploaie, iar eu o iau in brate si o ascund in halat. nu stiu pe unde respira, dar sta acolo culcusita si adoarme, scapind usor limba afara. e momentul sa o mingii pe burtica si sa ma uit cu atentie la blanita ei. e bleaga si sta.

sfirsitul lumii a lasat-o indiferenta, miuonii si bosonii neintrind in sfera ei de interes. in seara ce se lasa devreme, urmareste umbre pe pereti sau gize intirziate si prinse in virtejul de lumina a becului aprins.

3. constat ca desi zgomotul unei bormasini o sperie, tunetele si fulgere nu. s-a jucat toata noaptea muscindu-ma pe sub pilota de miini si picioare, a baut apa, a fugarit toate bilele cu clopotei pe hall. o enerveaza pilota mea fosnitoare care probabil ii mai ocupa din teritoriu si atunci miauna indignata. nici o tresarire la fulgere, nici o urechiusa miscata la tunetele pleznite si infioratoare. oare de ce?

4. vacanta s-a terminat, jazz ramine singura. cind vin acasa, se tavaleste la picioarele mele si sta sa o iau in brate si s-o alint/alin, purtind-o toata casa pe la oglinzi, pe la rafturile bibliotecii. ea se lasa impacata doar cind ceva ii stirneste interesul si ma paraseste pentru vreun raft pe care a aparut ceva interesant. altfel cred ca m-ar apuca noaptea leganind-o.

pisicile lui baudelaire [2]

In creieru-mi se lafaieste

Plimbindu-si coada, un motan

Voinic, frumos si dolofan...



si ce incintatoare versuri gasesc in timp ce recitesc, si totul imi pare incredibil de nou si parfumat:

Viens, mon beau chat, sur mon coeur amoureux;

Retiens les griffes de ta patte,

Et laisse-moi plonger dans tes beaux yeux,

Mêlés de métal et d'agate.

***

Lorsque mes doigts caressent à loisir

Ta tête et ton dos élastique,

Et que ma main s'enivre du plaisir

De palper ton corps électrique...

cum era sa lipseasca din bazarul voluptatilor tocmai personajele imblanite, somptuoase si elegante, cum sunt pisicile:

Amis de la science et de la volupté

Ils cherchent le silence et l'horreur des ténèbres;

L'Erèbe les eût pris pour ses coursiers funèbres,

S'ils pouvaient au servage incliner leur fierté.

***

Ils prennent en songeant les nobles attitudes

Des grands sphinx allongés au fond des solitudes,

Qui semblent s'endormir dans un rêve sans fin;

***

Leurs reins féconds sont pleins d'étincelles magiques,

Et des parcelles d'or, ainsi qu'un sable fin,

Etoilent vaguement leurs prunelles mystiques.

jazz si baudelaire [1]

citesc in continuare jurnalul lui radu petrescu si la pag. 348 gasesc referire la 'sublima' les promesses d'un visage a lui baudelaire.

caut si nu o gasesc in editia mea les fleurs du mal. ma duc pe internet, [niciunde o varianta in romana] si gasesc intr-adevar o minune de poezie, muzicala, erotica si delicata cu ochii ei vorbitori, care ce credeti ca promit? fiecare pe propria risipa si intelegere:

J'aime, ô pâle beauté, tes sourcils surbaissés,
D'où semblent couler des ténèbres;
Tes yeux, quoique très-noirs, m'inspirent des pensers
Qui ne sont pas du tout funèbres.

***

Tes yeux, qui sont d'accord avec tes noirs cheveux,
Avec ta crinière élastique,
Tes yeux, languissamment, me disent: «Si tu veux,
Amant de la muse plastique,

***

Suivre l'espoir qu'en toi nous avons excité,
Et tous les goûts que tu professes,
Tu pourras constater notre véracité
Depuis le nombril jusqu'aux fesses;

***

Tu trouveras au bout de deux beaux seins bien lourds,
Deux larges médailles de bronze,
Et sous un ventre uni, doux comme du velours,
Bistré comme la peau d'un bonze,

***

Une riche toison qui, vraiment, est la soeur
De cette énorme chevelure,
Souple et frisée, et qui t'égale en épaisseur,
Nuit sans étoiles, Nuit obscure!»

jazz face baie

jazz face de fapt dus, fiind spalata semi-alert, cu sampon de pisici [intre noi fie vorba costa mai scump decit head&shoulders al meu], de 2 ori si apoi clatita bogat, alergind dupa ea prin toata cada. fac exceptie urechile care au regim special. fiindca e vara si cald, uscatul e natural, jazz scapa din prosop si se linge cu rabdare, odihnindu-se din cind in cind. la rastimpuri ma priveste cu ura.

dupa baie, doarme in bratele mele ca un copil cu sforaituri si oftaturi. ore intregi. blanita ei uda la inceput si parfumata, se usuca de tot si devine un puf moale. prin somn, se rostogoleste si intinde, desfacind labutele ca niste flori. daca ma misc scinceste si se ghemuieste semn ca nu e inca timpul sa se dea jos din brate.


vara jazz a facut baie cam la o luna. pisoaica asta nu prea stie de frica apei. a facut baie de cind era mica de tot, de 2 luni si probabil acum crede ca asa fac pisicile. la chiuveta in bucatarie sau pe balcon se joaca cu galetuse in care plutesc mingiuci de ping-pong pe care le pun special pentru ea. plus ca nu bea apa decit daca e curgatoare, adica de la robinet.

aseara s-a stirnit o mica vijelie; pisi parca a innebunit subit, a inceput sa alerge toata casa facind salturi imense din care jumatate in capul meu. sarea pe masa, de acolo in fotoliu de acolo pe hall, in dormitor in pat si invers. apoi statea latita pe covor, obosita. cred si eu.