de ce o sa emigrez in nicaragua?

pentru ca in honduras nu se poate chiar acum, iar eu ma grabesc. basca ca in honduras nu pot cu mitza, iar eu in romania nu o las.

1. am un vecin vis-a-vis, la et 2 care, cind se imbata striga cit poate: cine a baut fa apa minerala?
apoi: baga-mi-as p... in gitul tau. imediat iar: baga-mi-as p... in neamul tau. si cu mici variatiuni, o tine asa, pina oboseste si asta nu se intimpla foarte repede. voluptatea acestei mizerabile propozitii repetata infinit nu-l satisface, ceea ce-l rapune in final e betia si oboseala si nicidecum satisfactia ca a pus lucrurile la punct in ceea ce priveste familia nevestei.

cu alte ocazii, il vad ducind ciinele la plimbare si ma uimesc de tandretea cu care mina jivina printre pericolele aleilor intortocheate din mahalaua unde locuiesc.

2. ieri aud uimita alt vecin, tot de vis-a-vis, de la et 4. dupa vreo 1/2 de ora de strigate prin care parea ca explica nevestei de ce este el necajit, razbate: nu vreau nici o odihna. cine vrea odihna?

pe asta nu-l stiam de tembel, asa ca devin atenta sa inteleg, ce-l rapune. si numai ce aud: baga-mi-as p... in gitul meu! am crezut ca n-am auzit bine, asa ca stupefiata am constatat ca si el intrase in voluptatea acestei invective, numai ca era o diferenta. din considerente doar de el stiute, si-o autoadresa. am inceput sa rid, sa cad jos de pe fotoliu. in mintea mea de desene animate, scena prindea contur mai ales ca vecinul era perseverent in vorba. eu il puneam si in fapta.
[cineva mi-a zis odata, de ce nu trebuie sa injuri de ceea ce nu poti sa faci. de ex femeile, nu pot sa injure f... /baga-mi-as... pentru ca nu pot face ce spune injuratura.]

dimineata eram hotarita deja. imi fac bagajele si intreb ce si cum cu nicaragua.
[in seara precedenta am stat cu saul bellow in mina peste o ora, fara sa dau pagina]

jazz se ascunde

jazz se foarte plictiseste, miauna cit e ziua de lunga si lata.
ca sa am putina liniste, deschid dulapuri, sertare, cutii... si sper ca jazz o sa aiba de lucru.
desigur, are, dar nu vrea singura. dupa ce vede cum sta treaba si ce noi sectoare trebuiesc investigate, miauna. tare, cotoieste. sa vin si eu, adica.

cind o vad preocupata, fug si-mi vad de treburi, dar nu dureaza mult si-mi descopera tradarea. se aseaza cit mai aproape de mine si miauna. deschidem un conflict de wend si ne suparam una pe alta.
jazz se baga in sertar si inteleg ca s-a ascuns. eu, prefacuta, o caut si strig toata casa. cind aproape dau sa ies din camera sare si ma 'sperie'. se bucura. [ascunzatoarea nr1]

a inteles in timp sa daca ma asez la masa deschid lap-top-ul si adio joaca. asa ca ocupa scaunul sub birou si se tine cu ghearele de el. cind vreau sa ma asez, maiuna si-mi sare in cap. [ascunzatoarea nr2]

jazz doarme pe prosoape in dulap, o strig cite 5 minute si nu raspunde. citeodata uit de asta, si chiar sunt ingrijorata sa nu fi sarit iar de la balcon. [ascunzatoarea nr 3]

mai are si alte ascunzatori: de ex intr-o punga pindeste pe hall, si ma musca de picior cind trec pe acolo. ii face mare placere sa te sperie. sigur stie ca te-a speriat, si se bucura de isprava. am studiat mult problema asta, asa ca stiu ce spun.

momentul cheie al naturii

in satele de la poalele buciumenilor, pisicile au pisoi, caprele cite un iedut, caii au minji si vacile vitelusi micuti cu zgardite rosii cu clopotel la git.

ma mir ca iedul este negru cu alb, iar mama lui bejulie. stapinul imi spune ca tacsu e negru. si ride. iedul e fatat de citeva ore si e umed de atita lins. si desi abia se tine pe picioare e obraznic. adica, nu suge. afara e cald, si ma trezesc ca mi-l pune in brate. ma sperii de sunetele lui mici, asa ca il string la piept sa nu i se intimple ceva. mama lui vine linga mine si ridica botul si-l lipeste de mine si ied.

toti striga la mine, sa ma pozeze, sa zimbesc, dar eu sunt atit de emotionata incit il tin strins, iar mama lui ma priveste cu o blindete incredibila. imi vine sa pling. un sentiment cit o viata.
ma aplec incet si-l pun jos. capra il primeste bucuroasa.

il urmareste peste tot si-l impinge usor cu piciorul si copita sa se ridice si sa suga. este vital sa bea lapte, dar iedul se ia cu joaca sau vrea sa stea jos. mama lui nu-l slabeste nici o secunda.

stau la distanta si mi se pare ca eu sunt vinovata, ca i-am intrerupt.
adie briza de la malul apei, si ma mir ca nici un ciine fioros nu pazeste stina. inauntru se vad tifoanele mari spinzurate de grinda sa se scurga.





scena continua, si in final, iedul incepe sa suga. eu oftez, risu-plinsu.

coiotii de-a lungu-i

jazz si coiotii

doru se tine de cuvint si imi trimite poza. jigaritul asta o ameninta pe jazz? il maninca la micul dejun si mai cere supliment.

de cind are restrictii, jazz e batausa. sare si ma musca de mina sau picior incit ma baga la ginduri. sta linga usi si miauna, eu didactic zic rar si apasat NU, ea se uita la mine, micsoreaza ochii si ma musca.

i-am dus niste pungi cu gaurele, in care se ambaleaza componentele electronice; se baga inauntru si ma pindeste rabdatoare minute in sir. daca la urma m-a compostat e ok. a meritat efortul. daca nu trec pe acolo, se joaca si face o zarva nemaipomenita in cea pungutza, iar eu stau linistita fiindca nu se sufoca - are gauri.
ea sta in punga si trage pe deasupra un soarece de jucarie, si il joaca pe labute astfel incit isi creeaza iluzia ca misca. atunci incepe taraboiul si vinzoleala. cite o pungutza pe seara, dar merita.

rivneste la ardei umplut, ii dau cu un strop de smintina pe deasupra; cind vad ca i-a placut, in mintea mea mitza se dolofaneste si devine lenevoasa... dar imi revin repede fiindca jazz filfiie coada, zgiriie pe gresie ca si cum ingroapa farfuriutza cu mincare si pleaca la joaca. a mincat mai putin de o linguritza.

a facut-o si pe asta

de ce mi-a fost teama, tocmai s-a intimplat. jazz a cazut de la balcon, de la et.2 fix in balariile de la parter. citeva minute nu am fost cu ochii pe ea. cind m-am dus sa o culeg de jos, nu parea socata. ba din contra, fugea sa nu o prind.

toata ziua am suspectat-o si urmarit-o. pe seara, a tustit-o inapoi pe balcon - fiindca nu a mai avut voie afara - si din nou pe bara. imi vine sa o omor.

asta noapte la 3 1/2 a sarit pe mine; era speriata si se tot uita spre hall, ascunsa in spatele meu. dupa ce m-am limpezit putin, am facut investigatii. nu se vedea nimic. a trecut ceva vreme pina am linistit-o.
deh, daca era un catzel, alta treaba!

34 de grade trecute fix

1. jazz sta cocotata pe marginea chiuvetei, si asteapta sa o smotocesc: o spal bine pe fata, pe urechi, sub barbie. cred ca se racoreste. dupa aceea se linge.
stau si cite 10 minute [pina pielea se increteste] cu mina in apa, ca sa linga apa din palma mea intinsa. are limba aspra si fierbinte.

2. la ultima furtuna s-a speriat de plesnetul fulgerelor si tunete. prea erau nefiresti si inspaimintatoare.

3. cu o seara inaintea alegerilor europarlamentare, au tras cu artificii: a stat la geam peste 1/2 de ora si s-a uitat, in urletul alarmelor auto si bubuitul exploziilor, la cerul luminat cu stelute colorate.

4. din cauza caldurii - cred - jazz se plimba toata noaptea. trece peste mine, calcind pe mine, in pat fara rusine. nu e placut sa te trezesti speriata din somn cind calca o mitza pe fata ta si scapa o labutza in ureche.

5. invat ciriiturile lui jazz: unele ii plac, dar altele nu stiu ce inseamna ca se repede si ma musca si ma bate cu labutza.

6. se joaca cu vreo 5 baloane mici colorate carora le-am lasat atza cu care le-am legat mai lunga. le impinge cu boticul si labutele prin toata casa. nu a reusit sa sparga niciunul.

7. seara nu mai alearga prin casa. sta pina tirziu in noapte pe balcon, pe cimentul umed si linge apa de pe frunzele florilor proaspat udate si inviorate. cind ma duc sa inchid pentru noapte usi/ferestre si o strig, vine urgent si se urca direct in pat. daca nu o strig, nu vine.

caldura ce ne loveste fix in creierul foarte mic

1. … ca o pisica ce se intreaba cum e cu coada sau cu ochii ei, fara sa stie ca trasatura ei cu adevarat distinctiva e tocmai ca e felina.

[Engleby – Sebastian Faulks]

ei, ce sa zic, adinc gindit. incep sa-mi dezvolt sensibilitati si detectoare de timpenii despre pisici. ca despre timpenii in general, nu mai discut de mult. ca sunt pretutindeni.

sa-i certific eu scriitorului lu' peste, ca pisica se intreaba de coada sau ochi, tot pe atit cit e de interesata ca e felina. de fapt am vazut eu odata o mitza care citea la biblioteca vaticanului, de unde si vorba se uita ca mitza'n calendar.

2. linga o poza de pisoi: Inocenta intruchipata – sau purtatoarea unei infectii care ne pune in pericol vietile pe sosele

Toxoplasmoza, cauzata de protozoarul Toxoplasma gondii, porneste de la anumite rozatoare. Pentru a se putea raspandi, acest organism manipuleaza creierul gazdelor primare, impingandu-le la actiuni nesabuite, adica de natura sa le transforme in hrana pentru pisici. Pisicile continua raspandirea organismului parazit, prin intermediul materiilor fecale. Oamenii se pot infecta consumand carnea gatita insuficient a unor animale care au intrat in contact cu excretiile pisicilor. Infectia insoteste victima de-a lungul intregii sale vieti.

[din Rl, 10.06.2009]

problema mea de fault in logica este: organismul respectiv de ce nu manipuleaza si creierul pisicii, gazda secundara, si sa o impinga la actiuni nesabuite: de ex sa intre in frigider si sa traga usa dupa ea. aaaaaaaa? de ce? de ce?

sau pe mine, gazda tertza, de ce ma afecteaza pe sosea numai? ca ma duc la minastire atunci, ofelia, oh, viata mea...

pisica lui schrodinger

Pisica lui Schrödinger: O pisică, împreună cu un flacon cu otravă închis, sunt plasate într-o cutie protejată de orice decoerenţă cuantică indusă de mediul extern. Dacă un detector Geiger-Müller detectează o radiaţie atunci flaconul va fi spart, eliberând otrava care va ucide pisica. Mecanica cuantică sugerează că după o perioadă pisica este concomitent vie şi moartă. Totuşi, când ne uităm în cutie, vedem pisica ori vie, ori moartă, şi nu un amestec de vie şi moartă. [Wikipedia]

o fi el un experiment/paradox mental, dar mie nu-mi place si gata!
toate se invirt in jurul cozilor de mitze.

[acu' nu ma chestionati cum se face ca dau peste toate aiurelile astea. iaca, ca omu', batind netul]

amenintarile coiotilor

doru: ti-am zis ca am vazut un coiot acolo acum cateva saptamani

me: nu

doru: am poze

foarte demn acest animal

si destept, trece strada la semafor

me: si crezi ca ciinii nostri de pe strada nu trec pe la pasajul de pietoni? pe verde?

doru: eh

coiotul mananca caini

mai intai se joaca cu ei si seara ii mananca

me: sa-i fie rusine, animal timpit

doru: nu e animal tampit

me: ba e timpit

doru: e foarte frumos si inteligent

me: si la mitze ce le face?

doru: le mananca direct, la fel cu orice animal mai mic

me: coiotii sunt uriti ca dracu

doru: nu e adevarat, sunt foarte frumosi

me: si e inteligent cit e un lup

are spirit de haita

doru: nu

me: maninca mortaciuni

doru: coiotii lucreaza singuri

dar mananca mortaciuni

me: ala pe care l-ai vazut tu filma, era samponat si aranjat pentru de-alde tine

maninca mitze? sa-l ia naiba de disperat!

am vazut un film cu aligatori in florida

daca nu trec de gardul gradinii nu le fac nimic

doar cind dispar copii

doru: am sa pun pozele online ca sa vezi ce intelgent si demn este

ok

ma duc sa ma culc

me: o sa-l pun desktop sa il urasc cel putin 8 ore pe zi

adica, ar minca-o pe jazz?

doru: evident

me: in visul lui de animal prost

bye

doru: bye

miaou

1. - Ei bine - continua Pisica - stii doar ca un ciine miriie cind e suparat si ca da din coada cind e bucuros. Eu insa mirii cind sunt bucuroasa si dau din coada cind sunt suparata... [Alice`s Adventures in Wonderland]

asa e, jazz sfirseste intotdeauna avertismentele din coada cu o muscatura zdravana. ca si eu, nu pricep de prima data.
si pisicile nu miriie, ele ciriie. jazz se ingina cu mine si eu ea, scotind niste sunete guturale, cu care am inteles ca imi multumeste. ca ii duc intii ei grija si apoi mie.

2. "L-am sunat pe Borcea si i-am zis `Miau, miau, miau!`. L-am lăsat două zile că a fost prea supărat, dar apoi l-am `mieunit`. Păi nu erau ei câini? Mi-a zis să-l las că e supărat, dar trebuia să-l `mieunesc`", a declarat Becali, pentru sptFM. [prosport.ro /2.06.2009]

iote cum se potrivesc lucrurile.

3. acela e cosul lui jazz. unul din ele, in fine. nu doarme in el, dar daca l-ai invadat sau i-ai mutat locul, se sesizeaza, dupa care protesteaza sever. sa nu incerci sa-i incalci teritoriul unei mitze. adica, incearca, dar daca te musca de picior sa nu spui ca nu ti-am spus.

ultima Thule [1]

citind nerval:

In Thule, un crai avea un regat
Si lui ca semn de iubire,
Iubita-i lasa amintire
O cupa din aur lucrat...

si ca un traznet:
Vazutu-o-a-n zmoala rotata
Deschis, cind, un val se-ndoi
Iar craiul se frinse, pali...
Si n-a mai baut niciodata.

adica, pe limba mamei lui [a lui nerval, adica]:

Il la vit tourner dans l'eau noire
La vague en s'ouvrant fit un pli,
Le roi pencha son front pali...
Jamais on ne le vit plus boire.

ah nichita, ah nichita, ma apuca infinita...

o iau pe jazz in brate, ea vrea sa ma linga si fiindca nu o las, mai asculta nerval ce mai asculta apoi se baga in punga. eu trebuie sa am grija sa respire.
dar cu leonid dimov marele traducator ce facem?