jazz se odihneste

a tras la jug, trece in somn repede incit eu pot sa banuiesc ca abia m-a asteptat sa vin acasa, ca ea sa se poate odihni.toarce ca un motoras, zgomotos, se freaca de mine, isi cauta loc, se impinge daca nu-l are pe cel dorit si asteapta momentul sa plec dupa ceva, ca sa puna stapinire pe teritoriul care ni se cuvine de fapt in comun. eu renunt, ea nu face vreun semn de parere de rau, si fiecare ramine cu ce merita: eu cu nimic.dar nici nu-i place sa plec, geme si ciriie incetisor, ca si cum ma cearta ca ma foiesc si o deranjez.
am voie sa citesc, dar sa dau pagina cu zgomot prea mare, nu.
daca totul decurge normal, adica fara sunat la usa sau telefon, ciocaneli sau sunete ascutite care o supara, jazz intra intr-un somn adinc, cotropitor si se blegeste.
atunci, eu ii tai gherutele si desi are intentia sa protesteze, renunta si eu chiar ma obraznicesc cercetind cu luare aminte si pe indelete toate pernutele, toate labutele.

unde-i jazz? jaaaaazz!

nu stiu daca jazz ma studiaza pe mine, dar eu o analizez foarte atenta pe ea.

desi anumite obiceiuri i le-am invatat prin repetitie, tot reuseste sa ma surprinda si exaspereze uneori.

faptul ca se ascunde in cele mai neavenite momente sau ca prelungeste gluma peste limita, cind vocea prinde tremolo si nu mai sunt deloc sigura ca se joaca si nu a patit ceva ingrozitor, imi dovedeste ca ea se amuza.

e un perimetru mereu acelasi si in ciuda faptului ca nu am achizitionat mobile sau ca le-am miscat pe cele existente, ea gaseste locuri unde imi da prin gind sa o caut doar la sfirsit sau deloc.

la final, sare din ascunzatoare pe mine facind o tumba, ceva nemaivazut care ma induioseaza si domnisoara scapa de pedeapsa, oh doamne de fapt mitza asta nici nu stie acest cuvint. cind o scarpin sub barbita, am impresia ca zimbeste.

pozitia de ataaaaaac

uitatul in ochii unui animal nu e ca la oameni, nu inseamna onestitate-sinceritate sau pe cuvint de onoare [ochii oglinda sufletului bla-bla], ci INFRUNTARE.

nu e un exercitiu usor, caci nu schimba privirea si nici nu oboseste, din contra pupilele se maresc se fixeaza insistent, urechile devin drepte si foarte ascutite, coada se rigidizeaza fitil si se amorseaza; iar daca mai ai inca o farima de curaj si stai tot acolo, in urmatoarea secunda mitza e in capul tau.

aceasta e pozitia: banzaaaai!!

23 noiembrie, ora 6:00

dupa ce zboara din chiuveta de la baie in bucatarie, jazz se cocoata pe geam; mereu ma intreb la ce se uita. eheeee, afara pe intuneric misuna cateii pisaciosi cu stapinii lor fumatori, pisici de container care sfirsesc batindu-se intre ele si scotind schiorlaituri groaznice, sau miorlaituri sfisietoare si miloage cind s-au urcat in copaci si nu mai stiu sa coboare. sa fiu eu sanatoasa cite mitze dau jos din copac saptaminal si cita truda depun fiindca desi se stiu salvate nu coboara de buna voie. trebuie sa le desprinzi ghearele de crengile copacului ceea ce nu-i intotdeauna usor, basca zgiriatul daca te prind sau scuipatul.

mai circula si 2 vecini care cred ca sunt paznici si la momentul cind eu plec ei vin calcind apasat si grabit.

mai este spectacolul aprinderii luminilor in apartamente: una cite una ferestrele se animeaza, unele se deschid si incepe sa curga in valuri europaFM.

vin taxiuri, pleaca din parcare supermatinalii, iar inaintea mea cu 5 minute pleaca vecinul bataus si magar de la et. 2. acum o sa intrebati de ce si cum, ei bine pentru ca zbiara cit poate: cine a baut fa n-auzi, apa minerala?

mai sunt si masinile de salubritate, cu oamenii aferent puturosi care zguduie si tirsiie containerele de gunoi.
vi se pare putin? intrebati-o pe jazz, ea stie mai bine.