Friday, February 4, 2011

la dentist

de ceva vreme merg la dentist; vor sa-mi tot iasa maselele de minte [2 urmeaza a 3a] , care nu razbesc decit cu febra si chirurgie dentara.
dupa 6 ani de uitare, alte probleme sunt pe teava: scos nervi, pilit, plombe.
cabinetul este cum scrie la carte: modern, curat, flori, dotat si asa cum am citit intr-un articol chiar azi are si metodele clasice de relaxare, muzica pe hall, TV in cabinet ca si cum as putea sa ma uit la vreun film in timp ce ma pileste si cu blindete sa-i dau mina mai la dreapta fiindca nu vad subtitrarea.
dar,
altceva voiam eu sa zic.
deodata navaleste in cabinet un tip ochelarist [cu virsta indecisa intre 40 -50 de ani] care voia sa vorbeasca cu medicul, ca are sa-i spuna oaresce. tine in mina un plic, pe care-l recunosc ca e cu radiografie. intre ei se duce o conversatie dupa o alta conversatie, eu inteleg doar ca doctorita ridica tonul si-i zice sa se duca unde vrea el, dar ea nu-i scoate dintii care-s buni si pot fi tratati, ca sa-i puna placa. racneste si el, care argumenteaza uluitor ca el a avut in familie bunici, parinti care la 40 de ani aveau placi, fiindca fusesera la auschwitz. si ca el vrea placa. dr face apel si la mine, care zic din scaun ca nu e bine sa renunte la dinti sanatosi. omul continua ca el stie ce spune. e trimis pe hall pina la ora la care a fost programat.
doctorita e socata, nu mai stie ce este cu mine, si ne intrebam cu totii ce e cu el.
dupa ce cobor,
il gasesc jos la intrare, in ger. paradoxal m-a tinut minte desi acum sunt infofolita si imi explica cum ca o placa este igienica, pe cind o coroana nu. si ca el stie de la cei din casa mai bine cum e: asa sau asa.
imediat prin fata mea trec siruri de supravietuitori scheletici de la auschwitz care-si freaca proteza cu periuta dupa fiecare masa. sau alte scene povestite de tatiana cu mosi si babe la masa de duminica, dar pe care nu vreau sa vi le spun, ca devin obsedante.
cum vorbeste, mi se face o mila infinita si pe sub ochelari ochii lui albastri imi par rataciti. vorbesc neutru economicos cu 2 plombe definitive noi in gura, si plec.
pe drum ma gindesc la el, si apoi toata seara. ce disperare il mina?
de ce vrea sa scape de dinti?
si fiindca nu-mi trece scriu si aici fiindca nu am stiut nici sa-l alin nici sa-l conving. nu vrea cineva sa-mi ia povara asta.

1 comments:

dinti albi said...

Foarte interesant articolul!