jazz s-a obraznicit

jazz ramine aproape toata ziua singura; in pauze, ma duc sa-i deschid camera unde maninca sau foloseste litiera. desi e in natura si libera de orice constringere, jazz face pipi la litiera. sta linga usa si miauna sa-i dau drumul in baie.

in rest, toata 'rezervatia' ii apartine: acum toti s-au invatat cu ea. preferatul ei e cristi, un barbat tinar casatorit cu alina, cea care ne face mincarea cea de toate zilele. cristi e raspunzator de centrala termica, conduce masina, plateste facturile, face aprovizionarea si multe altele. se opreste si o mingiie pe jazz pe burtica, care il recunoaste de oriunde ar fi si alearga sa-l intimpine. eu nu sunt geloasa. el spune ca o place fiindca are blanitza curata si moale. ea nu mi-a spus de ce il place.

jazz umbla printre lemnele din magazie, inconjoara toate cabanele cu camerele de dormit, sala de sport, iar pe treptele chioscului se trinteste lenesa de cite ori ne adunam si vorbim toate alea. seara ma alearga de colo-colo si se ascunde, fiindca nu vrea la culcare. se ascunde sub masina si sta pina vede ca se ingroasa gluma dupa care in salturi mari vine pe treptele de lemn ale scarii ca sa ma momeasca sa o prind; dupa care fuge iar. asta dureaza cam 1/2 de ora dupa care sunt obosita si o amenint ca ramine afara. vede ca nu mai stiu de gluma si renunta.

ieri a intrat in hallul principal o pasare micuta colorata si frumoasa: jazz a pindit ore intregi sa o prinda. pentru prima data nu am tinut cu ea. dupa zbateri lungi in care s-a lovit de pereti, a reusit sa zboare afara, dar emotii tot am avut, jazz urmarind-o tenace pina la ultima sansa epuizata.

jazz nu se vede din iarba inalta si nici ea nu vede imprejur: asa ca la pauze o strig: jazz, iar ea face miau de pe unde este si eu ma duc sa-i arat calea prin care iese la o alee. acum ma stiu toti cind o strig s-au obisnuit, dar la inceput au zimbit subtire ca strig o mitza printre brazi, vile, magazii si finete.

oamenii locului se mira ca nu a fugit. eu ma mir de problema asta a lor. unde sa fuga? ei spun, asa pe dealuri, s-o manince vulpea. eu ma fac verde, si nu cred ca jazz s-ar putea departa de oameni. dar vulpea mi-a ramas infipta in creier, iar cind un coleg mi-a confirmat ca seara in lumina farurilor a vazut o vulpe, am intrat la o idee. nimic nu mi se pare mai frumos decit acest superb animal cu blanita uda, mirosind a iarba si tavalitul ei peste tot, alergatura in salturi mari si cataratul peste tot.

la panaci, linga vatra dornei

jazz este la panaci, cu mine, in libertate. intr-o intindere verde unde eu asa cred ca nu are cum sa se piarda, jazz paseste cintarind fiecare pas, prin ierburi inalte unduitoare, intorcindu-se cu nasucul plin de polen.
se plimba cu orele printre stivele cu lemne rinduite frumos, adulmecind rasina si mirosul de brad. merita acest aer, desi nu stiu daca apreciaza dizlocarea temporara, dupa un drum de 9 ore, 410km pe caldura in masina. nici acum nu inteleg cit curaj am avut cind am plecat cu ea de acasa. uneori a stat cuminte, latita si cu capul in jos pe scaunul dreapta. alteori statea pe luneta, si cel mai mult la mine in brate, unde batea ventilatia. un aer cald si sufocant. tot drumul nu a mincat, nu a baut desi am oprit la izvoare si am mai udat-o cu apa. primul lucru cind am ajuns, a fost sa se duca la litiera ei. acum cind scriu, a ramas in fata cabanei unde stam, dupa ce m-am plimbat cu ea prin imprejurimi. parca e catel, eu merg inainte si ea vine incet asigurindu-se.

caldura mare

jazz cauta cele mai racoroase locuri: gresia, suprafete cu geam sau cirpa uda cu care tocmai am terminat de sters pe jos.
de cite ori bea apa, o ud pe ochi, botic si sta, ba chiar am impresia ca vine special ca sa o ud.
noaptea doarme cu toate 4 labutele in sus, imprastiate in toate partile si ma uit minute in sir la blanita ei alba si pufoasa de pe burtica.
am hotarit, jazz va merge cu mine la vatra dornei, 2 saptamini. nu stiu ce va face atitea ore pe drum, dar nu vreau sa ma gindesc la alte variante. partea din spate a masinii, cele 2 locuri, plus dreapta sofer vor fi ale ei. disconfortul va trece dar vine avantajul ca e cu mine.

daca eu pot, o sa poata si ea.

la ta~tzi ni greu

am ajuns prea tirziu [pentru mine, in viata curenta] in acest iasi romantic, religios, deal-vale, in care dupa aproape 30 de ani am mers la film la multiplex ca sa vad 'totul despre sex'. m-am plimbat prin copou si m-as fi tot plimbat, banuind ca mai aveam de descoperit si altele in afara acestui chiosc misterios.

la intoarcere, scena regasirii cu jazz a fost ca un scenariu de film: s-a apropiat de mine usor, m-a recunoscut, mi s-a urcat in brate si a inceput frenetic sa-si frece boticul de subbratul meu. am inceput sa pling. a fost lipsita de afectiune. asta voia ea sa-mi spuna mie, mitza mama.

i-am facut baie, si apoi tot wend-ul mi-a stat in brate. a dezvoltat tachinarii, fiindca a detectat sentimentul meu de vinovatie, care e tot mai mare pe masura ce ea nu se satura de alintat. inainte statea pe marginea chiuvetei si astepta sa bea apa din mina mea caus. acum sta pe marginea chiuvetei si bea numai daca intorc mina pe dos. linge stropi. aseara a stat la beeth culcata pe pieptul meu, cu labutele sub git si boticul aprope de barbia mea, sa ma sufoce. tot timpul ma gindeam ca o sa-i fie cald si va renunta la pozitie. aiurea, la sfirsit eu eram leoarca, dar ea tocmai bine.

la cursul de j2ee, am avut un coleg localnic care zicea ca in titlu. acum repet si eu incercind sa imit accentul. mi se pare colosal. din ce zic, ma umfla risul.

super globalizare

de 2 zile pe mezzo super globalizare intr-un super regal: in sala academiei santa cecilia din roma, integrala simfoniilor lui beethoven cu filarmonica din berlin, dirijor claudio abbado. inregistrari din 2001. orchestra era altoita cu asiatici [astia se vedeau], iar corul pentru simfonia a 9-a a fost suedez. nu stiu solistii ce natie erau.

in prima zi au fost primele 5 simfonii; programul a inceput pe la 5 d.a. si s-a terminat in jur de 11 in noapte. va dati seama cum e sa asculti/vezi 5 simfonii, una dupa alta la urgenta? cind a inceput a 5-a, jazz a zbughit-o pe balcon si am luat-o la final adormita, dintre flori. sonorul era dat mai tare, eu aveam urechile mari - ca sa aud mai bine!

ieri, la fel. la aceleasi ore. dar cu ultimele 4 simfonii. cind s-a auzit ultima bataie in toba, am cautat-o pe jazz tot printre flori ca sa-i explic cum e cu freunde.
dar eu,
am ascultat integrala beeth si cu von karajan la pupitru.