jazz se plimba ca o cunoscatoare printre ghivece, si se preface ca le maninca frunzele, florile. nu ma mai pacaleste ea, stiu bine ca urmareste sa alerg si sa-i spun ca nu-i voie. ca mai apoi intr-o strafulgerare sa-i vad coada disparind in dulap.
sfirsitul lumii a lasat-o indiferenta, miuonii si bosonii neintrind in sfera ei de interes. in seara ce se lasa devreme, urmareste umbre pe pereti sau gize intirziate si prinse in virtejul de lumina a becului aprins.
3. constat ca desi zgomotul unei bormasini o sperie, tunetele si fulgere nu. s-a jucat toata noaptea muscindu-ma pe sub pilota de miini si picioare, a baut apa, a fugarit toate bilele cu clopotei pe hall. o enerveaza pilota mea fosnitoare care probabil ii mai ocupa din teritoriu si atunci miauna indignata. nici o tresarire la fulgere, nici o urechiusa miscata la tunetele pleznite si infioratoare. oare de ce?
4. vacanta s-a terminat, jazz ramine singura. cind vin acasa, se tavaleste la picioarele mele si sta sa o iau in brate si s-o alint/alin, purtind-o toata casa pe la oglinzi, pe la rafturile bibliotecii. ea se lasa impacata doar cind ceva ii stirneste interesul si ma paraseste pentru vreun raft pe care a aparut ceva interesant. altfel cred ca m-ar apuca noaptea leganind-o.
