Thursday, January 7, 2010
Wednesday, January 6, 2010
cultura cit cuprinde - dickens
substanta serviciului cultural prezentata de dickens [marile sperante] cuprinde cintece de craciun, lectura cartilor, cititul ziarului dar si teatrul. chiar si muzica. interesanta este punerea lor in fapte, fara sa devina umplutura, plictisitoare si sa ne faca sa dam pagina cautind dialogul.
domnul wopsle, paracliserul debuteaza in cuvântarea pe care a ţinut-o Marc-Antoniu lângă trupul neînsufleţit al lui Cezar dupa care a urmat Oda lui Collins.
Wopsle încheie cu un pasaj scrâşnit şi înspăimântător din Richard al III-lea şi i se păru că este îndeajuns să spună: După cum spune poetul [aha!] ca să lămurească lumea cu privire la rostul acestei recitări.
altadata pip il surprinde instructiv:
…a ieşit dintr-o librărie domnul Wopsle. Domnul Wopsle ţinea în mână zguduitoarea tragedie a lui George Barnwell…
lectura proaspetei achizitii are loc cu audienta in casa dlui Pumblechook si ii subliniaza de pe acum talentele actoricesti cu multa ironie, pregatindu-l pentru cariera londoneza.
asa ca dickens il stramuta la londra, ca sa ne poata inveseli pe mai departe cu o prezentare hamlet interactiva:
De pildă, la întrebarea de e mai demn să suferi în tine, unii au urlat da şi alţii nu, iar alţii care erau nehotărâţi spuseră "Să dăm cu banul"; şi astfel luă naştere o adevărată controversă. Când bietul om întrebă ce trebuie să facă oamenii ca el, ce se târăsc între cer şi pământ, a fost încurajat cu ţipete de "I-auziţi, i-auziţi!"
Morala1: pip se duce la teatru cind e vessel si binedispus, sa incercam termenul fericit.
dar cum domnul wopsle persevereaza si noi stim ca in spate se afla dorinta lui dickens de a ne culturaliza, el ne povesteste cu rabdare actiunea piesei:
Toate acestea pregăteau scena în care domnul Wopsle (despre care nici nu fusese vorba înainte) intră decorat cu ordinul jaretierei, deoarece era un plenipotenţiar de mare trecere, care venea de-a dreptul de la amiral ca să vestească tuturor că toţi bădăranii trebuie să se ducă numaidecât la închisoare şi că marinarul trebuia să înalţe steagul în semn de recunoştinţă pentru serviciile pe care le adusese obştei. Marinarul, uitând pentru prima oară în viaţa lui că era bărbat, îşi şterse respectuos ochii cu drapelul şi apoi se înveseli, îi spuse domnului Wopsle “Excelenţă"...
A doua piesă era ultima mare pantomimă comică de Crăciun; în prima scenă mi se păru că îl descopăr, spre durerea mea, pe domnul Wopsle îmbrăcat în ciorapi groşi de lână, având o înfăţişare măreaţă şi strălucitoare şi cu un smoc de franjuri...
Morala2: pip se duce la teatru cind nu vede altceva de facut si e nefericit. aflam ca se dadeau si cite 2 piese mai scurte odata.
drept sa zic, mie cel mai simpatic mi se pare tot joe, care l-a invatat pe pip, batrinul clem - un cintec care se bucura de cinste in lumea fierarilor fiindca imita bataile ciocanului [ah, trubadurul]. pip o invata la rindul lui cu succes inexplicabil cintecul pe domnisoara havisham:
Aşa să loviţi băieţi, bătrânul Clem!
Băieţi, băieţi, bătrânul Clem!
Şi bere beţi, bătrânul Clem!
Fierul să-l lovim, fierul să-l lovim, bătrânul Clem!
Şi apoi bere să ciocnim, bătrânul Clem!
Morala3: la sfirsitul 'asteptarilor', joe e cel care a evoluat spectaculos, caci s-a recasatorit si s-a alfabetizat. cine ride la urma ride mai bine.
si acum cireasa de pe tort: Herbert, prietenul lui pip, nu vrea sa-i spuna Philip si propune:
- Te-ar supăra dacă ţi-aş spune Handel? Există o bucată minunată de Handel, care se numeşte "Fierarul Muzical".
The harmonious blacksmith, este o preaminunata surpriza la cymbal.
Morala4: nu subestimati romanele prafuite din biblioteca din Alexandria.
domnul wopsle, paracliserul debuteaza in cuvântarea pe care a ţinut-o Marc-Antoniu lângă trupul neînsufleţit al lui Cezar dupa care a urmat Oda lui Collins.
Wopsle încheie cu un pasaj scrâşnit şi înspăimântător din Richard al III-lea şi i se păru că este îndeajuns să spună: După cum spune poetul [aha!] ca să lămurească lumea cu privire la rostul acestei recitări.
altadata pip il surprinde instructiv:
…a ieşit dintr-o librărie domnul Wopsle. Domnul Wopsle ţinea în mână zguduitoarea tragedie a lui George Barnwell…
lectura proaspetei achizitii are loc cu audienta in casa dlui Pumblechook si ii subliniaza de pe acum talentele actoricesti cu multa ironie, pregatindu-l pentru cariera londoneza.
asa ca dickens il stramuta la londra, ca sa ne poata inveseli pe mai departe cu o prezentare hamlet interactiva:
De pildă, la întrebarea de e mai demn să suferi în tine, unii au urlat da şi alţii nu, iar alţii care erau nehotărâţi spuseră "Să dăm cu banul"; şi astfel luă naştere o adevărată controversă. Când bietul om întrebă ce trebuie să facă oamenii ca el, ce se târăsc între cer şi pământ, a fost încurajat cu ţipete de "I-auziţi, i-auziţi!"
Morala1: pip se duce la teatru cind e vessel si binedispus, sa incercam termenul fericit.
dar cum domnul wopsle persevereaza si noi stim ca in spate se afla dorinta lui dickens de a ne culturaliza, el ne povesteste cu rabdare actiunea piesei:
Toate acestea pregăteau scena în care domnul Wopsle (despre care nici nu fusese vorba înainte) intră decorat cu ordinul jaretierei, deoarece era un plenipotenţiar de mare trecere, care venea de-a dreptul de la amiral ca să vestească tuturor că toţi bădăranii trebuie să se ducă numaidecât la închisoare şi că marinarul trebuia să înalţe steagul în semn de recunoştinţă pentru serviciile pe care le adusese obştei. Marinarul, uitând pentru prima oară în viaţa lui că era bărbat, îşi şterse respectuos ochii cu drapelul şi apoi se înveseli, îi spuse domnului Wopsle “Excelenţă"...
A doua piesă era ultima mare pantomimă comică de Crăciun; în prima scenă mi se păru că îl descopăr, spre durerea mea, pe domnul Wopsle îmbrăcat în ciorapi groşi de lână, având o înfăţişare măreaţă şi strălucitoare şi cu un smoc de franjuri...
Morala2: pip se duce la teatru cind nu vede altceva de facut si e nefericit. aflam ca se dadeau si cite 2 piese mai scurte odata.
drept sa zic, mie cel mai simpatic mi se pare tot joe, care l-a invatat pe pip, batrinul clem - un cintec care se bucura de cinste in lumea fierarilor fiindca imita bataile ciocanului [ah, trubadurul]. pip o invata la rindul lui cu succes inexplicabil cintecul pe domnisoara havisham:
Aşa să loviţi băieţi, bătrânul Clem!
Băieţi, băieţi, bătrânul Clem!
Şi bere beţi, bătrânul Clem!
Fierul să-l lovim, fierul să-l lovim, bătrânul Clem!
Şi apoi bere să ciocnim, bătrânul Clem!
Morala3: la sfirsitul 'asteptarilor', joe e cel care a evoluat spectaculos, caci s-a recasatorit si s-a alfabetizat. cine ride la urma ride mai bine.
si acum cireasa de pe tort: Herbert, prietenul lui pip, nu vrea sa-i spuna Philip si propune:
- Te-ar supăra dacă ţi-aş spune Handel? Există o bucată minunată de Handel, care se numeşte "Fierarul Muzical".
The harmonious blacksmith, este o preaminunata surpriza la cymbal.
Morala4: nu subestimati romanele prafuite din biblioteca din Alexandria.
Tuesday, January 5, 2010
concertul de anul nou de la viena
toti oamenii la care tin se uita in prima zi a anului, la 12:15 fix la tv la concertul filarmonicii din viena. sau asculta la radio. oricum ne-am duce altfel vietile, stiu sigur ca acela e timpul care ne leaga indestructibil. [ca si cum am sta in jurul unei mese rotunde neaparat tinindu-ne de miini si facind vraji]
lasam balta orice si pentru o ora ascultam muzica strauss, dar nu numai. am uitat de cind fac/facem asta, dar acum la repezeala:
- mi-o amintesc pe sofia loren si imensele perle pe care le purta la git [la fel ca imensii si minunatii ei ochi]
- anul in care herbert von karajan a invitat pentru un fragment din liliacul, o interpreta de culoare, nu-mi mai amintesc cine era, si careia la prezentare i-a pupat mina. dar imi amintesc linistea asurzitoare din sala care a inghetat
- ani la rind cind sala mi se parea plina doar cu asiatici, atit erau de multi, iar o femeie imbracata in chimonou era frumoasa ca o fotografie
anul acesta am fost dezamagita pentru prima data, un dirijor prea batrin, georges pretre si un concert fara chichirez, sustinut parca pentru a bifa evenimentul.
dar,
minunate costumele valentino, nu stiu ce altceva s-ar mai putea inventa dupa asta
si,
minunate acele modeste margarete albe, strecurate in opulentele aranjamente florale de san-remo in care faceau legea crinii, orhideele sau floarea pasiunii, rosie ca focul.
intr-o mica pauza nelaloculei de altfel, prezentatoarea ne-a invitat sa ne facem rezervari deja pe anul 2011, care au inceput, pe internet.
si ca sa consolez momentul, va mai amintiti de pavarotti si che faro senza euridice? va spuneam ca e perfectiunea. ei bine, iata perfectiunea din a doua zi a facerii ei, tot cu gluck [sgambatti] si, de data asta rachmaninov.
lasam balta orice si pentru o ora ascultam muzica strauss, dar nu numai. am uitat de cind fac/facem asta, dar acum la repezeala:
- mi-o amintesc pe sofia loren si imensele perle pe care le purta la git [la fel ca imensii si minunatii ei ochi]
- anul in care herbert von karajan a invitat pentru un fragment din liliacul, o interpreta de culoare, nu-mi mai amintesc cine era, si careia la prezentare i-a pupat mina. dar imi amintesc linistea asurzitoare din sala care a inghetat
- ani la rind cind sala mi se parea plina doar cu asiatici, atit erau de multi, iar o femeie imbracata in chimonou era frumoasa ca o fotografie
anul acesta am fost dezamagita pentru prima data, un dirijor prea batrin, georges pretre si un concert fara chichirez, sustinut parca pentru a bifa evenimentul.
dar,
minunate costumele valentino, nu stiu ce altceva s-ar mai putea inventa dupa asta
si,
minunate acele modeste margarete albe, strecurate in opulentele aranjamente florale de san-remo in care faceau legea crinii, orhideele sau floarea pasiunii, rosie ca focul.
intr-o mica pauza nelaloculei de altfel, prezentatoarea ne-a invitat sa ne facem rezervari deja pe anul 2011, care au inceput, pe internet.
si ca sa consolez momentul, va mai amintiti de pavarotti si che faro senza euridice? va spuneam ca e perfectiunea. ei bine, iata perfectiunea din a doua zi a facerii ei, tot cu gluck [sgambatti] si, de data asta rachmaninov.
premiu pentru jazz
jazz primeste de la sakura un premiu, pentru care multumeste frumos, iar eu nu am cui sa-l dau mai departe fiindca toti prietenii sunt deja in lista lui BdJ:
Monday, January 4, 2010
dedicatie 2010, la multi ani!
Nimic sa nu vina. Nimic
Sa nu plece.
Toate fruntile libere
Iar ca sentiment un cristal.
[Odisseas Elitys]
Sa nu plece.
Toate fruntile libere
Iar ca sentiment un cristal.
[Odisseas Elitys]
