Wednesday, January 6, 2010

cultura cit cuprinde - dickens

substanta serviciului cultural prezentata de dickens [marile sperante] cuprinde cintece de craciun, lectura cartilor, cititul ziarului dar si teatrul. chiar si muzica. interesanta este punerea lor in fapte, fara sa devina umplutura, plictisitoare si sa ne faca sa dam pagina cautind dialogul.

domnul wopsle, paracliserul debuteaza in cuvântarea pe care a ţinut-o Marc-Antoniu lângă trupul neînsufleţit al lui Cezar dupa care a urmat Oda lui Collins.

Wopsle încheie cu un pasaj scrâşnit şi înspăimântător din Richard al III-lea şi i se păru că este îndeajuns să spună: După cum spune poetul [aha!] ca să lămurească lumea cu privire la rostul acestei recitări.

altadata pip il surprinde instructiv:
…a ieşit dintr-o librărie domnul Wopsle. Domnul Wopsle ţinea în mână zguduitoarea tragedie a lui George Barnwell…
lectura proaspetei achizitii are loc cu audienta in casa dlui Pumblechook si ii subliniaza de pe acum talentele actoricesti cu multa ironie, pregatindu-l pentru cariera londoneza.

asa ca dickens il stramuta la londra, ca sa ne poata inveseli pe mai departe cu o prezentare hamlet interactiva:
De pildă, la întrebarea de e mai demn să suferi în tine, unii au urlat da şi alţii nu, iar alţii care erau nehotărâţi spuseră "Să dăm cu banul"; şi astfel luă naştere o adevărată controversă. Când bietul om întrebă ce trebuie să facă oamenii ca el, ce se târăsc între cer şi pământ, a fost încurajat cu ţipete de "I-auziţi, i-auziţi!"

Morala1: pip se duce la teatru cind e vessel si binedispus, sa incercam termenul fericit.

dar cum domnul wopsle persevereaza si noi stim ca in spate se afla dorinta lui dickens de a ne culturaliza, el ne povesteste cu rabdare actiunea piesei:

Toate acestea pregăteau scena în care domnul Wopsle (despre care nici nu fusese vorba înainte) intră decorat cu ordinul jaretierei, deoarece era un plenipotenţiar de mare trecere, care venea de-a dreptul de la amiral ca să vestească tuturor că toţi bădăranii trebuie să se ducă numaidecât la închisoare şi că marinarul trebuia să înalţe steagul în semn de recunoştinţă pentru serviciile pe care le adusese obştei. Marinarul, uitând pentru prima oară în viaţa lui că era bărbat, îşi şterse respectuos ochii cu drapelul şi apoi se înveseli, îi spuse domnului Wopsle “Excelenţă"...

A doua piesă era ultima mare pantomimă comică de Crăciun; în prima scenă mi se păru că îl descopăr, spre durerea mea, pe domnul Wopsle îmbrăcat în ciorapi groşi de lână, având o înfăţişare măreaţă şi strălucitoare şi cu un smoc de franjuri...

Morala2: pip se duce la teatru cind nu vede altceva de facut si e nefericit. aflam ca se dadeau si cite 2 piese mai scurte odata.

drept sa zic, mie cel mai simpatic mi se pare tot joe, care l-a invatat pe pip, batrinul clem - un cintec care se bucura de cinste in lumea fierarilor fiindca imita bataile ciocanului [ah, trubadurul]. pip o invata la rindul lui cu succes inexplicabil cintecul pe domnisoara havisham:

Aşa să loviţi băieţi, bătrânul Clem!
Băieţi, băieţi, bătrânul Clem!
Şi bere beţi, bătrânul Clem!
Fierul să-l lovim, fierul să-l lovim, bătrânul Clem!
Şi apoi bere să ciocnim, bătrânul Clem!

Morala3: la sfirsitul 'asteptarilor', joe e cel care a evoluat spectaculos, caci s-a recasatorit si s-a alfabetizat. cine ride la urma ride mai bine.

si acum cireasa de pe tort: Herbert, prietenul lui pip, nu vrea sa-i spuna Philip si propune:

- Te-ar supăra dacă ţi-aş spune Handel? Există o bucată minunată de Handel, care se numeşte "Fierarul Muzical".
The harmonious blacksmith, este o preaminunata surpriza la cymbal.
Morala4: nu subestimati romanele prafuite din biblioteca din Alexandria.

3 comments:

tetris said...

deja am o vaga banuiala ca nu mai mi-e simpatic joe. ci sotia lui. cea de-a doua, desigur

vic said...

ohooooo, biddy zici?
sa punem tunurile pe ea.

tetris said...

:)
Curioasa sunt! Ai ghiulele suficiente ca s-o atingi?