domnisoara din blanita

asa doarme jazz de cind s-a facut cald.

pe 11 mai a facut deparazitarea cu cestal si frontline. mi-a fost rusine sa zic la vet ca ii dau si carne cruda. si ma jur ca nu mai pupa vreun fir, dar mi-e tare mila de ea, fiindca e singurul lucru care-i place. altfel maninca royal canin, friskies si whiskas, si leonardo cu somon. dar tot mai putin.

noaptea ocupa patul, lungindu-se si intinzindu-se peste tot. cum ma intorc, cum dau de ea. asta cind nu vineaza pe hall.

ziua vineaza pe balcon, iar eu sunt disperata; nu-mi tihneste nimic, se urca pe bara iar eu am un nod in git si o urmaresc tot timpul. daca ii interzic miauna linga usa fara oprire. uneori mai fac semn si vecinii de la blocul de vis a vis si atunci, strig dupa ea sa ma auda, nu fac miscari bruste sa nu o sperii si sa cada jos. sare si vine linga usa, se lasa certata dupa care face iar.

numai mama de pisica sa nu fii! :-)

dvorak

de tot risul

1. ma duc la berin sa-mi spal masina: cit astept pe banca ma uit de jur imprejur. barbati relativ tineri cu masini pe care nu au avut timp sa le economiseasca, asa ca-mi par dubiosi si nesuferiti. vorbesc de sume mari fara argumente, scuipa pe jos, se dau de-ai casei si le propun fetelor de la spalatorie cafele; sunt grasi, deformati cu stomacuri si burti umflate. dizgratiosi cu picioare groase, funduri mari si adidasi, cind se apleaca li se vad la spate chilotii. ptiu, saracie.

pe de alta parte, 2 masini s-au lovit, politie, strigaturi, procese verbale si apare o teribila masina de tractare cu o rampa pe care o aduc linga masina tuflita si care pe dreapta nu mai are roata. sub sasiu ii leaga un cablu si cu un scripete incepe sa o traga pe platforma inclinata. la sfirsit indreapta rampa si ii blocheaza rotile cu niste cabluri si dispositive. fara zgomot, fara murdarie, fara nervi. cu ultimul gest au pus triunghiul semnalizator in portbagaj. am ramas cu gura cascata de admiratie.

m-am trezit cind baiatul de la vulcanizare zimbea la mine ca mi-a verificat presiunea si… dezumflate erau chiar cauciucurile pe care eu le credeam bune.

am zis vreodata ca eu nu ridic niciodata capota? ca nu pun benzina?

ca nu spal masina? dar o laud ca e alergacioasa cit imi trebuie si deloc lacoma la benzina.

2. o batrina din piata cu rasaduri de izma. imi spune ca le avea pentru cineva care nu a mai venit. eu imi bag nasu in punga si zic ca le iau. vrea 3 lei! eu am doar bani mari. asa ca ma intorc dupa ce am facut piata si ii dau 5 lei. nu are rest, asa ca ii las toti banii. ea nu vrea, imi indeasa in mina 2 buchete cu rasaduri de margarete. si e uluita cind refuz, zimbesc si-I spun ca nu am unde sa le cresc. atunci cu izma ce fac? o pun in jardinière. ramine cu margaretele dezamagita.

pe drumul de intoarcere m-am certat de timpita ce sunt, trebuia sa le iau, ar fi fost multumita, si le dadeam cuiva intr-o curte. ma costa ceva sa fiu delicata?

ma dezarmeaza acesti batrini firavi cu care am istorii lacrimogene pe timp cald, ca iarna nu apar in piete.

cumpar de la ei, mi-e mila de miinile lor tremurinde si demnitatea lor ultragiata.

3. sa va zic si povestea cu taximetristul ADU:

prin noiembrie ma duc pe o ceata deasa de dimineata la kaufland si in parcare uit farurile aprinse. nu stiu cit am stat dar cind am iesit bateria era moarta [era si de peste 5 ani]. intreb in stinga, in dreapta si in final ma duc la taximetristii din fata magazinului si imi spun ca nu se poate ei ca profesionisti sa nu aiba 2 cabluri sa ma alimentez de pornire de la o alta baterie. n-au nici ei. unul dintre ei, sa-I spunem ADU ca asa avea acronimul de la numar, zice, dar prietenul meu are, ma duc la el dar imi platiti cursa. eu zic da, si pleaca.

cum sedeam eu pleostita, numa ce apar 2 colegi de serviciu, care isi dau cu parerea, o imping degeaba, iar unul scoate cele 2 cabluri salvatoare, ride si imi porneste masina. apoi imi spune, alearga vreo ½ de ora cu ea sa se incarce bateria. o zbughesc si alerg pe faleza, pe digul spre braila pe care era filtru de politie, opresc si-I zic ca trebuie sa vitezesc si sa nu ma opreasca. politistul ride, toti rideau, cred ca aveam o figura de tot risul ca altfel nu-mi explic, dar pe dig era ceata, asa ca ma intorc pe faleza. dupa vreo ½ de ora ajung din nou in parcare la kaufland, dar taximetristul meu nu era.

dupa vreo 2 luni vad masina tot in parcare la kaufland, si ma duc glont, dar era altcineva cu masina, ca faceau ture. imi da numarul de mobil al impricinatului si eu il notez exact pe bonul de casa. ajunsa acasa, l-am aruncat fiindca am uitat de problema.

a trecut iarna iar eu nu l-am mai gasit pe taximetrist.

de paste, intr-o aglomeratie de nevolnici, vad masina, ma duc si tipul cu greu isi aminteste. eu precauta, nu am zis ce si cum, am intrebat daca ma recunoaste, si tipul ride dupa un timp iar eu rasuflu usurata. il intreb cit costa. ride iar si zice nimic, dar vreau sa stiu unde ati disparut asa de repede? Ii povestesc, si in continuare zice ca nu vrea nici un ban. eu il iau usor, si-I zic ca e pastele, el primeste cei 15 lei [cu mare greu] si imi detaliaza cit de uimit a fost cind s-a intors, fiindca nu-si explica cum am plecat, ca de impins masina si alergat prin parcare facuse si el!!

de wend, de primavara [2]

draga domnule decan
eu ti-am pus pisica-n geam
tot sperind c-o sa rimeze
ce astepti si nu mai vine
vai de tine / vai de mine.

si foaie verde primavara
asteptind eu pe afara
tot gindesc ce sa-ti mai fac
fricii tale da-i un leac
trage dracu din pistoale
nu mai invirti dosare
nu mai aduna parale
imi faci sila, mi-e rusine
asteptind ce nu mai vine.

si d-alelei si valeleu
preacuvioase vorbe,
traznita stau si nu-nteleg
ce scenariu pritocesti:
de o poti lua de-a dreptul
si ai totul la-ndemina
nu se face sa pui sfertul
cind ai si intregu-n mina.

nu ma judeca de toanta
esti mieros dar dai cu barda
ai hartag si vrei iubire
ma sufoc de indignare
cind te dai asa de mare.
cin’te cere de nevasta
eu am casa, tu ai masa
tu ai casa, eu am masa.

curmatura de drumeag
taietura de briceag
lasa-n ma-sa acest mesaj
la vedere!
ca tot prostu’
sa se mire care-i rostu.
nu ma pacalesti pe mine
ca prin sticla vad prin tine.
este o regula in toate
sa nu spui ca n-am dreptate
dar cu sufletu’ cum stai?
daca n-ai, n-ai.
pai, atunci, de ce sa dai?

cu pisica cum ramine
spinzurata-n cui pe geam?
eu ti-am spus sa nu cutezi
s-o atingi, c-o sa te muste.
toate-ti vor iesi pe dos,
draga domnule fricos.

solidaritate pisiceasca

jazz catre sakura:

draga motane, tin labutele strinse si gindul numai la tine.
sa te faci bine, oricit ar dura, jur sa fiu cuminte si rabdatoare.
eu te astept aici, sa nu ne lasi.