Jon fasman – biblioteca geografului

O biblioteca, in jurul careia se invirte o plasa de intrigi politiste, crime si tot tacimul – o biblioteca ziceam, formata din obiecte oculte, misterioase si nu carti.

nervul tresare doar cind titlurile capitolelor incep sa sune cam asa: El este tatal tuturor lucrurilor miraculoase de pe pamint.

atunci se schimba situatia, nu ca ni s-ar da cheia balmajelilor cu rusi, evrei, olandezi, americani…

dar,

unul este hermes trismegistus si intelegem ce nu a putut/vrut autorul sa spuna.

http://www.scribd.com/doc/59528916/Hermes-Trismegistus-Asclepius-1657

http://www.okazii.ro/catalog/59827106/hermes-trismegistus-corpus-hermeticum.html

nu e leguma ca marul

cum ardeii grasi rosii/galbeni au disparut
iar de castraveciori murati sau gogosari m-am lehametit,
maninc sandwich-uri imense cu unt, salam reinert trapez si felii de mar pe deasupra.
si mi se par bune cu ceai - la serviciu dimineata sau cu lapte cald - acasa seara.

restul zilei nu mai inseamna nimic.

izolati in uitare

nu-mi aduc aminte de cind e ger, parca dintotdeauna imi apasa umerii.
nu ma mai incalzesc, in creierul meu e frig, e siberie.

vin acasa cu lactate, vinate la carrefour fiindca au disparut altfel din rafturile de cartier.
jazz se infiinteaza si miroase aburul fierbinte de lapte din oala de pe aragaz, si abia apuc sa-i pun 3 linguri pe farfurioara ca le-a si lipait imprastiind generoasa stropi.
zicea simona ca asa o sa faca!
dar imediat dupa jazz fac si eu acelasi lucru, beau cana dupa cana si termin litrul de lapte cumparat.
[atit eu cit si jazz suntem fiinte care in mod normal nu consumam lapte]

vintul sufla sinistru printre culoarele dintre blocuri.
dimineata gerul imi taie respiratia, crivatul ma spulbera impingindu-ma dintr-o margine in alta a trotuarului. zapada inghetata scirtiie puternic sub ghete iar striatiile antiderapante de pe talpi nu-mi folosesc la nimic. to die, to sleep no more...

asa ceva nu exista/poveste de iarna

duminica, pe la 11 ies sa deszapezesc masina cu un hirlet micut auto si un faras.
sub zapada inghetata, strat gros de gheata lucie. abia ce am terminat tirtita masinii si eram obosita ca de sfirsitul lumii.
cind,
vine un tip mai in virsta cu o lopata adecvata si ma intreaba daca poate sa ma ajute. eu sar ca da, bucuroasa. apoi, ma loveste o idee si ipohondria-i gata: de unde a rasarit, daca vrea oaresce de la mine... de pilda sa-mi fure pisica care sta pe geam cu coada oriflame...
el ma intreaba unde lucrez eu il intreb unde locuieste si-mi arata un geam. prin ochelarii mei de condus il scanez fara pic de incredere.
vecin, adica? pai nu s-a intimplat vreodata ca vecinii mei sa faca si altceva decit chiolhanuri si batai pe parcare.
zbor in casa, si aduc bani, fiindca metodic, el facea luna in jurul masinii.
cind ii dau zice ca el nu are nevoie de bani, ca este colonel pensionar, ca m-a vazut cum ma chinuiam, iar el iesise ca-i aratase nevasta un catel ramas intre niste troiene de unde nu putea iesi.
uitindu-se fix in ochii mei zice, ca el are pensia aia de care tot zic astia la TV, cind pomenesc de militari. zice asta ironic. ma simt vinovata fiindca si eu cred ca au pensii prea mari, asa ca la vreo 80 de milioane pe cap de colonel.
cu banii in mina, incurcata plec sus, si-i povestesc si lui jazz, dar ea e interesata doar de ce am lipsit atit. pina spre seara asta era deja o poveste de iarna, care nici nu exista.
dar, masina era curata bec si jur imprejurul ei aleea neagra.

ei, o sa mai injur eu competent pe capitole tagma militara pensionara, pe milioane fara numar, fara numar? neaaaaa...

tot mai rau

-17 grade, abia reusesc sa respir. cind ma urc in maxi-taxi nu pot sa ma asez pe un scaun fiindca sunt inghetata si tremur din toate articulatiile.

de asta-noapte m-am mutat pe un pat pliant in biblioteca, singura camera in care temperatura se ridica peste 21 de grade.
jazz devine agitata, miauna, trece peste mine, darima toate maruntisurile aduse de pe noptiere si in final iese pe hall.
peste noapte, verific ce face: a stat ghem la usa dormitorului.
dimineata era apatica si nedormita. abia a mincat.