Monday, February 6, 2012

asa ceva nu exista/poveste de iarna

duminica, pe la 11 ies sa deszapezesc masina cu un hirlet micut auto si un faras.
sub zapada inghetata, strat gros de gheata lucie. abia ce am terminat tirtita masinii si eram obosita ca de sfirsitul lumii.
cind,
vine un tip mai in virsta cu o lopata adecvata si ma intreaba daca poate sa ma ajute. eu sar ca da, bucuroasa. apoi, ma loveste o idee si ipohondria-i gata: de unde a rasarit, daca vrea oaresce de la mine... de pilda sa-mi fure pisica care sta pe geam cu coada oriflame...
el ma intreaba unde lucrez eu il intreb unde locuieste si-mi arata un geam. prin ochelarii mei de condus il scanez fara pic de incredere.
vecin, adica? pai nu s-a intimplat vreodata ca vecinii mei sa faca si altceva decit chiolhanuri si batai pe parcare.
zbor in casa, si aduc bani, fiindca metodic, el facea luna in jurul masinii.
cind ii dau zice ca el nu are nevoie de bani, ca este colonel pensionar, ca m-a vazut cum ma chinuiam, iar el iesise ca-i aratase nevasta un catel ramas intre niste troiene de unde nu putea iesi.
uitindu-se fix in ochii mei zice, ca el are pensia aia de care tot zic astia la TV, cind pomenesc de militari. zice asta ironic. ma simt vinovata fiindca si eu cred ca au pensii prea mari, asa ca la vreo 80 de milioane pe cap de colonel.
cu banii in mina, incurcata plec sus, si-i povestesc si lui jazz, dar ea e interesata doar de ce am lipsit atit. pina spre seara asta era deja o poveste de iarna, care nici nu exista.
dar, masina era curata bec si jur imprejurul ei aleea neagra.

ei, o sa mai injur eu competent pe capitole tagma militara pensionara, pe milioane fara numar, fara numar? neaaaaa...

10 comments:

cristina said...

cumva, nu stiu cum, dar povestea ta imi da oaresce speranta. speranta ca mai exista si oameni printre noi, chiar daca ei sunt pensionari (deci pe cale de disparitie) si chiar daca sunt pensionari militari. poate ca vor apuca sa mai transmita cuiva exemplul lor si specia nu va disparea complet sau poate nu vom mai trai nici noi foarte mult dupa ce specia lor se va stinge (halal speranta).

vic said...

cristina, ramin la parerea mea, asa ceva nu exista. de altfel, dimineata zapada era de vreo 5-6 cm si de atunci ninge fara oprire, asa incit s-au sters toate dovezile si urmele. a fost o poveste de iarna.

Olivia si Tudor said...

Dar Vic, stii cum se spune, daca nu ar FI, nu s-ar povesti. :)

simf said...

io cred c-a fost o iluzie. de iarna. jazz ce spune, ca doar a stat cu coada oriflame privind.

Rodica said...

armata a fost cu tine, preţ de-un fulg...las' că şi nevasta superviza, de la geam, tărăşenia cu 'datu'n lopeţi', ce crezi, numai Jazz?

vic said...

@olivia
da, citeodata spun ce mi se intimpla, fiindca nici mie nu-mi vine sa cred.

vic said...

@simona
lui jazz cred ca ii plac doar povestile cu pisi, desi cind o tin in brate si toarce ca un avion la decolare, ii vorbesc, si cam tot ce ajunge la ea devine poveste.

dupa cum se uita cu ochii abia mijiti, cred ca ride de mine.

vic said...

@rodica
daca nu as fi fost atit de suspicioasa si mai cu umor, poate m-as fi uitat in jur si as fi zarit si partea hilara a situatiei.
ca de ex un cap la o fereastra.

cornel said...

buni si coloneii fara de armata la ceva...

vic said...

@cornel
ba deloc, fiindca dupa 2 zile mi-am gasit masina lovita in poponet.
de atunci sunt foarte suparata pe toata lumea in afara de jazz.