Monday, August 2, 2010

deja august?

in aerul care tremura la orele amiezii, ma misc abulic, noroc ca stiu drumul, gesturile, lucrurile, locurile...

casa mea nu ma ocroteste, din contra mi se pare ca vrea sa se razbune pentru anii in care am ignorat-o la temelie: peretii sunt strimbi, tevile innadite prost, faianta coapta si sfarimicioasa, sub cabluri se ascund gauri oculte, fara substanta si motiv.

nu inteleg cum din suprafete aparent restrinse ies saci intregi de material de constructie vechi, nisipos, mult si inutilizabil. ba nu, exista o groapa din surpare in mijlocul orasului unde, spre bucuria cartierelor vecine, se da voie sa se arunce resturi de zidarie, gresie, faianta, mortare vechi. si tot spre bucuria tiganilor cu carucioare, distanta fiind acceptabila, li se da si lor voie sa care cit ii tin puterile, din micile afaceri la care se tocmesc. si sunt mai ieftini.

intr-o dimineata strabat la pas citeva depozite si ramin uimita de frumusetea materialelor: gresie asortata cu faianta, plinte sau briuri, modele geometrice sau florale, buline, oh imensele si galbenele buline, tevi de inox superbe cu robineti stralucitori, site pentru aerisiri, usite, cuiere de baie...

ma simt ca o fiinta tradata, parasita sau abandonata fara subiect. tineretea mea, ca de ea e vorba de ce a fost atit de lipsita de stralucire si terna in lumea paralela in care mi-am petrecut-o si careia i-am fost predestinata fara sa mi se ceara asentimentul.

4 comments:

Rodica said...

chiar trebuie sa schmibi faianta!!!

CELLA said...

cunosc atît de bine anxietatea "de august". atît de bine. acum 5 ani era să dau în depresie din pricina "ei". am "făcut un împrumut bancar" şi, cu "lista în mînă", mi-am "înbunat casa": am dărîmat, scos, aruncat, înlocuit, zugrăvit ...
ar fi interesant să-ţi povestesc "părerea meşterilor" angajaţi atunci şi "rezultatul".chiar şi azi mă minunez de unde mi-a venit impulsul dar...
şi am mărturie, încă, mormanul de nisip şi pietriş din curte... meşterii au dat bir cu fugiţii cînd am ajuns la acoperiş
îţi stau alătur(atĂ)i de vrei "suport tehnic". TREBUIE să-ţi împaci casa cu trecutul. e azi!, urmează mîine cu uşile pe ambele peroane:)

beausergent said...

zi de zi mă lupt şi eu cu abulia. şi cu casa. chiar şi azi dimineaţă şi în fiecare zi mă întreb ce soluţii să mai găsesc să o fac mai... acasă. mi-a intrat în cap că nu pot face nimic fără timp şi fără bani, aşa că ... o tot las aşa.

şi toată lumea face ochii mari când le spun că studenţia a fost cea mai anostă şi neplăcută perioadă din viaţa mea. nu ştiu alţii cum sunt... poate viaţa ar trebui să fie o simfonie, un concert, iar noi, dirijorii, să lăsăm bagheta din mână doar când ne gândim la următorul concert. nu ştiu. poate...

vic said...

raspunsurile vor veni cind o sa am putin timp, nu vreau sa scriu de mintuiala.