stefan radof

cind a murit st. a doinas am fost trista. dar acel sentiment nu a insemnat nimic fata de ce a urmat: acuzele si bulversanta moarte a sotiei lui. ca si cum aveam dreptul sa intreb. de atunci nu am mai deschis nici o carte a lui.

la vremea aparitiei [1986], un astfel de obiect/carte era o poveste: ilustratia de pe coperta e a lui tudor jebeleanu, iar interiorul e tulburator.

sa lasam timpul sa curga.

arzind trandafirul

priveste arzind trandafirul
si-nvata sa mori -
mi s-a spus.

sfisiere de duh –
incenusarea lui:
aeru-n flux
devorindu-i conturul.

umarul ierbii-a ramas
ca o pata – nevindecata
dupa arsita-n zori.

Invata sa mori!...
Invata sa mori!...

Doamne –
cum de-am putut privi
asemenea ura:
numele lui
imi va arde mereu
cuvintele-n gura.

din landul de est

cautarea unei greble mici m-a epuizat, asa ca dupa achizitionare am stat ca si bunul dumnezeu cind a facut lumea, sa ma odihnesc.
asa a trecut wend-ul.

localnicii trec granita - cu pasaport - la reni sau cahul si cumpara peste pentru bunavestire. pe piata noastra doar pastrav somonat, somon si sardine. eu trec printr-o colica biliara, ce bine, si sunt scutita de toata tevatura. nu deschid frigiderul si ma uit zburlit la o cana cu sana.

jazz e bine merci, o pregatesc de baie, ii spun la fiecare ora, uite vezi asta e samponul, uite asta e peria... ea nu mai are rabdare, sta la usa baii si se scarpina frenetic. caldura care a venit brusc i-a incins cojocul iar ora de vara a dezorientat-o. nu intelege de ce trebuie sa manince la 5 dimineata sau de ce ne-am culcat la 7.

string din lucrurile de iarna: prea multe din toate, nu ajungea un fular sau o singura pereche de manusi? si atitea incaltari. si atitea carti, si atitea zile...

ma consolez cu mindria care-mi umfla pieptul, ca acest cur de tara si de europa l-a dat pe superhero boldea care a pus pe jar africa, asia si o parte a europei tocmai cum ziceam, landul de est.

jup

de abia astept sa se intoarca odata pasarile calatoare!
http://www.suplimentuldecultura.ro/index/continutArticolNrIdent/Fast-food/7363

mi-au furat pisica! balconul lui chirila [2]

povestea a inceput acum 3 sapt cind dupa 9 dimineata am plecat la cumparaturi si credeam ca totul e in ordine acasa.
am revenit pe la 1 pm, si cind am deschis usa cu primele sacose, jazz nu era pe hall cu burtica in sus, dindu-se de-a dura. m-am gindit ca e in dulap si asteapta momentul sa ma sperie.

cind am adus al doilea rind de sacose, jazz tot nu era, asa ca am inceput sa o caut/strig. m-am ingrijorat. nu intelegeam unde poate sa se fi ascuns.

am plecat dupa apa minerala. si am intrat la ginduri.
am cautat peste tot, m-am gindit ca mi s-a strecurat pe linga picioare cind am plecat; am urcat si coborit etajele strigind-o si sunind pe la vecini sa intreb de ea. povestea devenea SF. am reconstituit revenirea in app si am cautat semnele unei intrari frauduloase care s-ar fi soldat cu furtul pisicii! mi-au furat pisica!

am cautat la parter, la baza blocului gindindu-ma ca a cazut de la fereasta, desi nu era nici una deschisa.
s-a facut ora 3 1/2, iar eu plingind, cu mintea ravasita, am plecat din nou pe scari sa intreb alti vecini daca au vazut ceva suspect. la chirila - deja l-am prezentat - usa era deschisa, si in timp ce eu ma apropiam imi sare in fata tinarul chirias: n-ati pierdut o pisica?
am ramas impietrita si am intrebat daca e moarta. el a zis ca nu, dar e sub dulap si nu vrea sa iasa. avea 2 telefoane, cite unul in fiecare mina.
cind m-am aplecat in fundul hall-ului, sub fundul dulapului, ochisorii albastri ai lui jazz straluceau. am scos-o, am cerut iertare, m-am scuzat, m-am bucurat ca e vie, ce mai vorba lunga - uitasem orele de spaima.

am stat o ora cu mitza in brate fiindca se tinea cu ghearele de mine, si in somnul de noapte inca a oftat si a scincit.

cum s-a intimplat? jazz a iesit pe balcon, desi pot sa jur ca nu-mi amintesc ca la 9 dimineata sa fi deschis usa si sa fi avut vreo treaba pe acolo.
dar fie, de pe balconul meu, pe bara la chirila si cum usa de la camera lor era deschisa, a intrat in casa.
s-au trezit cu mitza mea musafir.

o sapt a avut interdictie pe balcon, usa raminind inchisa. dar nu a folosit la nimic.

balconul lui chirila [1]

dupa amiaza calda, aranjez jardiniere pe balcon. schimb pamint, pun seminte.
in balconul lui chirila, vecinul meu pe orizontala se aud zgomote. ma uit si vorbesc cu tinarul care face ce face pe acolo:
- mitza intra pe balconul dvstra...
- stiu, am vazut-o.
- va deranjeaza?
- nuuu, nici o problema!
ma intorc, jenata, imi crapa obrazul de rusine, ca trebuie sa ma scuz pentru mitza mea nebuna, si jazz chiar in spatele meu, infoiata pe bara, asteapta sa ma dau la o parte si o ia catre vecin.
o pescuiesc, o cert si ii spun clar: nu, si uf-uf aratind explicit spre balconul lui chirila.
doar ce ma intorc ca jazz e din nou pe bara, spre balconul fagaduintei.
eu ce sa fac?

cum ar fi

...o lume fara copii.
1. 15.03.2012

Accidentul a avut loc dupa ce grupul de 52 de elevi si profesori din Belgia si Olanda au plecat spre casa dupa o vacanta petrecuta in statiunea de schi Val d'Annivers din Alpi.
Autocarul a intrat in tunelul Sierre [elvetia] si a lovit din plin...
22 de copii au murit si alti 24 de copii au fost raniti, unii dintre ei fiind in stare grava.

Biserica Saint-Joseph, în preajma căreia se află şcoala 'T Stekske de unde proveneau 15 din cei 22 copii morţi în accident...

2. dulcea lume de dupa / russell banks
un roman bizar, dezlinat si apasator in care mor intr-un accident de autobuz treizeci si ceva de copii care mergeau dimineata la scoala. o comunitate care impietreste in secunda in care afla.

3. cintaretul vrajitor / robert browning este povestea unei pedepse cumplite aplicata pentru nerespectarea cuvintului dat, sfirsita cu o tragedie. pentru 50 de lire promise si neachitate, vrajitorul aduna cintind din flaut copiii orasului si-i poarta in vesel alai spre o pestera, de unde nu i-a mai vazut niciodata nimeni.

in cite feluri se poate imagina sau petrece cea mai insuportabila si de nealinat durere.

nitzic(a)

din ciclul limba noastra-i o comoara.
nitel, nitei

adica:
1. da-mi nitel pixul ala!
2. am gustat nitel din pepenele acesta!

va las sa va delectati cu pluralul.

carti de wend

citesc luis sepulveda, batrinul care citea romane de dragoste, o carte ca o vacanta linistita, putin exagerata, putin morala, putin eco, putin militanta, putin educativa - foarte potrivita si placuta in amiaza unei duminici de wend,
pe acelasi tipar cu
alberto vazquez figueroa, pamint virgin.

...si batrinului cu pricina ii ajungeau 2 carti pe sezon ploios - aduse de un medic dentist si alese de o cocota - fiindca nu era capabil sa inteleaga si sa treaca de chiar prima pagina cu descrierea unui sarut pasional intr-o gondola pe un canal venetian.
de unde nesfirsite dileme, de cite feluri poate fi sarutul si cite si mai cite, sau daca si el isi poate numi piroga, gondola!?

intoarcerea lui triumfala - putzind a pisat de mitza - de supravietuitor din infruntarea cu tigrul ucigas e o lectie de etica si demnitate: nu se lasa in viata un animal ranit mortal si nici o tigroaica-mama careia i-ai omorit puii.
unei suferinte enorme e preferabila moartea. cu asta sunt si eu de acord.
si nu numai la animale.

inchisoarea din toate zilele

ploua.
deschid geamurile: aud si vad ploaia.
e frumoasa, fosnitoare, binecuvintata.
inchid geamurile, nu mai aud nimic, decit siroirea pe teava pluviala.
deschid geamurile si aud ploaia.
inchid geamurile termopane si aud zgomotele coabitarii infecte dintr-un spatiu in care sunt captiva.

cataratul prin biblioteca

pe rafturi, ca pe valuri, cit mai aproape de tavan de unde o sa-mi sara in cap la ocazia potrivita.
si doar i-am zis, nu asa face o domnisoara, nu se cade si apoi mai e si...
aceasta mitza nu a avut niciodata pic de respect si nici nu stie de frica!