deja august?

in aerul care tremura la orele amiezii, ma misc abulic, noroc ca stiu drumul, gesturile, lucrurile, locurile...

casa mea nu ma ocroteste, din contra mi se pare ca vrea sa se razbune pentru anii in care am ignorat-o la temelie: peretii sunt strimbi, tevile innadite prost, faianta coapta si sfarimicioasa, sub cabluri se ascund gauri oculte, fara substanta si motiv.

nu inteleg cum din suprafete aparent restrinse ies saci intregi de material de constructie vechi, nisipos, mult si inutilizabil. ba nu, exista o groapa din surpare in mijlocul orasului unde, spre bucuria cartierelor vecine, se da voie sa se arunce resturi de zidarie, gresie, faianta, mortare vechi. si tot spre bucuria tiganilor cu carucioare, distanta fiind acceptabila, li se da si lor voie sa care cit ii tin puterile, din micile afaceri la care se tocmesc. si sunt mai ieftini.

intr-o dimineata strabat la pas citeva depozite si ramin uimita de frumusetea materialelor: gresie asortata cu faianta, plinte sau briuri, modele geometrice sau florale, buline, oh imensele si galbenele buline, tevi de inox superbe cu robineti stralucitori, site pentru aerisiri, usite, cuiere de baie...

ma simt ca o fiinta tradata, parasita sau abandonata fara subiect. tineretea mea, ca de ea e vorba de ce a fost atit de lipsita de stralucire si terna in lumea paralela in care mi-am petrecut-o si careia i-am fost predestinata fara sa mi se ceara asentimentul.

cind jazz era pisoias

asa a inceput povestea: jazz avea 2 luni si 2 zile cind in 8 sept am adus-o acasa la mine - acum, eu sunt acasa la ea.

jazz nu stia sa se joace cu jucarii, a avut 4 frati si se jucau intre ei. trebuia sa-i prezint fiecare jucarie cu rabdare si s-o invat cum se face. de aceea azi crede ca si eu sunt pisica.

mica si curioasa, pufoasa si foarte curata. curata fiindca facea baie cu sampon de pisici, si nici in ziua de azi nu comenteaza baia, fiindca ea crede ca asa fac pisicile.

citeodata se straduia sa se linga si atunci scornea cele mai incredibile pozitii.

aceasta e pozitia de veghe; de dormit doarme abandonata cu burtica in sus, si toate 4 labutele in toate partile, cind sforaie, ofteaza si face pirtz.

dormitul in prosop, asa e cind esti mic, prea mic si repede dus de acasa.

jazz arata spre mindria mea, ca va merge devreme la scoala, ca-i plac cartile si scotocitul mai ales unde n-ar avea voie. nu apuc sa-i spun asta, a ajuns acolo inaintea interdictiei.

mingiuca asta, cumparata de la salonul de pisici, se va dovedi neatragatoare, si locul ei va fi sub frigider, de unde nu poate fi scoasa decit o data la 1 an. dar, se vede labuta din spate, care are alb la pernute.

dintr-o cutie de imprimanta, am facut un fel de labirint, si fiindca repede a devenit neincapatoare, diferite parti ale corpului ii ies prin tot atitea diferite gauri. noaptea se auzeau bufnituri de credeam ca se darima cite ceva.

jocuri, ce bine e sa fii mic, fara griji. vom vedea mai departe ce griji a inceput sa aiba jazz.

aceasta jucarie de plus e ecologica si are in tirtitza niste granule; jazz o smotoceste si o cara in dinti de colo-colo.

de dupa fotolii, pindeste sa-mi sara in cap cu orice ocazie; probabil crede ca am chemat-o.

obosita adoarme in cele mai nastrusnice pozitii, dar cu botul in ceva moale, crezind ca e mama ei pisoaica. asta totusi rar, de obicei e in brate la mine.

jazz in iulie

1. pe 6 iulie jazz a implinit 3 ani, virsta la care pisicile devin mature si au culoarea ochilor si a blanii definitiva. asa ca jazz va ramine cacao cu lapte, maro si alb pe unde a vrut bunul dumnezeu, desi mama ei era cu mult maro.

de cind a fost ziua ei, ma cearta des, si observ un aer ca nu-mi mai trece cu vederea chiar orice. si ca eu trebuie sa-i respect momentele in care fuge de mine, se ascunde sub ceva si nu vine cind o strig pentru ca asa vrea ea.

din aceasta cauza a stat inchisa vreo 3 ore in dulap, de unde a iesit mareata cu coada vilvoi intinzindu-se si aratind o limbuta roz si cerul gurii si mai roz. oare ce a facut ea acolo cit timp eu am facut cumparaturi?
dar ce a facut ea cit eu am cautat-o in jurul blocului si prin vecini, fiindca am crezut ca a cazut de la balcon. cind mi-a trecut spaima, am sesizat ochii ei ingusti si zimbetul subtire. imi venea s-o omor.

2. din cauza caldurii, jazz nu se mai lipeste de mine, vine seara la culcare perpendicular pe corpul meu cu nasul in mineca pijamalei si adoarme cu labutele in sus dupa ce a rupt cit a putut din biata mineca. citeodata ma uit la ea si o pazesc sa nu cada pe jos, coada si labutele din spate ii atirna peste marginea patului, asa ca iau cele mai incomode pozitii, dar ea nu stie, nu-i pasa. si in plus, pina isi gaseste locul ma miroase cu temeinicie, desi eu spun ca sunt aceeasi.

3. nu stiu ce-i spune lui jazz plinsul meu, dar trebuie sa o inchid pe hall cind fac asta, fiindca se urca pe mine si incepe sa mearga efectiv pe mine, pe cap pe corp, scotind niste mieunaturi scurte si ascutite. daca o inchid pe dinafara, se izbeste in usa.
plecarea ei e scurta, o fluturare de coada ca si cum zice: tu si plinsul tau care ma tineti in loc de la alte treburi!

4. de o vreme, dusa pe ginduri, jazz sta la fereastra si se uita. ziua, noaptea.
m-am luat si eu de ginduri si am inceput sa fiu atenta.
vis a vis, la et 5, in fereastra, cine credeti?

cutreierind prin casa

se urca, se baga, se intinde, trage, mototoleste, se uda, rastoarna, miauna, scirtiie, moftangeste, se alinta, musca...

la ta~tzi nii greu!

jazz pe canicula