aceasta pisi

cumpar pentru jazz vitakraft herzis, niste vitamine inimioare colorate. ma gindeam ca o sa le trateze ca pe surprize.
jazz le-a mirosit dupa care mi-a aratat ce coada stufoasa are.
asa ca in fiecare zi, iau cite o inimioara, tin minte culoarea si o pun farimitata fie in hrana umeda, fie in crontanele. si amestec bine.
ei bine, hrana umeda nu o maninca, crontanelele le alege si gasesc intr-o parte farimele rozalii sau verzui. imi vine sa o omor.
si in carti scrie ca pisicile nu vad culori.

dar,
noaptea vine ca o smechera sa o tin in brate, si doarme tresarind-zvicnind si oftind, rupindu-mi sufletul. nu o mai omor azi.

dimineata in ianuarie

1. desi ningea repezit oblic, stergatoarele facind fata cu greu zapezii, m-am intilnit cu 3 biciclisti: primul care arata ca o fantoma - fantoma de la banca - mi-a sarit in ochi datorita vestei lui verzuie reflectorizanta, altfel nici un fel de semnalizare. dar era pe contrasens.
al doilea pedala calm pe soseaua centrala a orasului pe prima banda, si avea tot ce-i trebuia pentru a fi remarcat. si a oprit la stop, punind un picior pe trotuar.
ultimul a fost de tot haiul: pedala pe o straduta laterala, dar circulata, avind un bec de culoare rosie sub sa, care se aprindea intermitent. astfel ca de la distanta in rafalele de zapada vedeai o luminita la vreun metru de la sol, zburdind rosu.
ma tot gindesc ce-o fi fost in mintea lor.

2. eu tin cu acest tenace, doctor, arab, fanatic - raed arafat, caruia ii dau de am si uitat citi ani 2% pentru SMURD. si vreau sa stiu ca daca voi avea un accident, un echipaj de-al lui va veni ca urgenta. iar daca nu, paguba in ciuperci, tot acolo am sa dau acest impozit, pentru altii, care sunt mai putin norocosi.
vreau ca raed arafat sa fie lasat sa desavirseasca acest sistem care e un fel de dumnezeu de urgenta.

florile acestei ierni

contrar sugestiei de embargou impotriva olandei, oamenii din urbe au navalit de sarbatori la florile exotice: lalelele au fost cele mai cautate si parfumate.
la caldura s-au deschis aratindu-si indecent pistilul si staminele.
le-a apreciat si jazz care a stat minute bune pe linga ele, amusinind si frecindu-si barbia de crengutele de brad. la apa din recipient nu a ajuns, fiindca ar fi dorit sa bea macar putin.

amurg de iarna

1. sunt melancholica si-mi casuneaza ca mitza e slaba: asa ca purced la o vinatoare suparata de vitamine si hrana noua, ma interesez de o clinica veterinara abia deschisa cu un medic tinar si sper eu, laborator.
jazz cocotata pe modulul de linga chiuveta e atenta la ce-i spun dar cred ca nu nimeresc subiectul fiindca intoarce coada la cutia cu gourmet, si ignora ca e interzis sa bea agheazma.
ea e seful.

2. as dori ca in mahalaua in care stau in afara celor 5 banci, 3 asigurari, finante, 2 clinici dentare mari de lux, 6 farmacii, 3 pravalii non-stop scumpe, sa am: o cizmarie, o croitorie, o librarie si un club de scrabble.

despre prieteni si fidelitate [2]

1. si ei pot fi tot atit de bine prietenii lui jazz, pentru care sta cocotata pe geam cu orele sau ai mei, fiindca nici nu mai stiu a cita generatie sunt, dar o pereche intotdeauna vietuieste in nucul din fata ferestrei.
de mult isi faceau cuibul chiar pe balconul meu in nodul cablului de la rufe, dar sosirea lui jazz i-a gonit. noaptea, ziua, nedespartiti stau in nuc si se uita in ochii mei.

2. un tinar de multi bani gata, din mamaia, beat si dezmatat a intrat intr-un stilp, intr-un pom, intr-un... direct in viata vesnica de dincolo cu 240km. asa o fi moda in acel orasel, fiindca nu e primul care face asta.

nimeni nu a avut un cuvint de consolare, nici un rind de buna aducere aminte despre acest fiu risipitor, 'snob de la un capat la altul', cu alcoolemie de 1.7, care petrecuse intr-un club caci zidurile parintesti nu-l mai incapeau in noaptea in care e bine sa fim cu familia.
a murit singur alergind spre moarte cit a putut motorul lui de tare.

in secunda cind viata a luat-o pe repede inapoi prin creierul lui care s-a predat ultimul, ce o fi vazut: discoteca, discoteca, club, club... poate la urma de tot imagini cu niste parinti?
oamenii s-au comportat ca si cum paguba e in ciuperci, caci in rest a facut umbra pamintului degeaba. poate asa si este, dar cine suntem noi sa judecam. si de ce am arunca cu piatra degraba?
o viata e o viata si e fara pret.