jazz, capitan de plante aromatice

busuioc rosu pentru simona

noi fara ieri

ce sa facem cu aceasta speranta care ni se pune in brate gata moarta?

caldura

jazz se camufleaza si pindeste

Ofelia, fiica tatalui ei

hamlet - shakespeare

sa facem introducerea: polonius este tatal lui laert si al ofeliei.este prudent si intrigant. hotarirea lui paguboasa de a-l sluji pe regele criminal, impostor si incestuos ii va conduce la moarte intreaga familie. hamlet, printul danemarcei, este indragostit de frumoasa ofelia, careia-i da si dovezi ale sentimentelor lui [scrisori, juraminte, cadouri pe care aceasta intr-o scena perfida pretinde ca vrea sa i le inapoieze].

pe calea pierzaniei

laert, fratele o sfatuieste pe ofelia sa nu creada spusele lui hamlet fanfaronul.

plin de dispret, de o duritate cinica, considera in hamlet conjunctura politica si nicidecum prietenul sau tinarul posibil sincer indragostit de sora lui.

act1/scena3

Laert

… si-atunci cind spune

Ce draga-i esti, fii inteleapta, crede-l

Atit cit poate-nfaptui din spusa-i,

Fiind ce este, - adica: nu mai mult

Decit l-arata vrerea danemarcei.

polonius, tatal este mai direct si-i da, cu drepturi parentale sfaturi ofeliei, cum sa-si ridice pretul si-i solicita detalii intime pe care le povesteste ulterior regelui si reginei.

Polonius

…pretuieste-te,altminteri,

Sa spun asa - ai sa ramii o proasta.

Fii mai zgircita, dar, de-aci-nainte

Cu feciorelnica faptura ta

si-arata-i-te mai rar; impresurarea

tocmeste-o la un pret mai ridicat…

cum se numesc astfel de oameni?

de ce in familia aceasta nu exista cultul prieteniei si al respectului?

ofelia e duplicitara

cu o sirguinta demna de idealuri mai bune, ofelia intra in jocul intrigilor de palat care vor sa ascunda o crima. ea isi intra in rol cu placere si dupa ce crede ca l-a pus pe jar pe hamlet, vine si da raportul situatiei.

o intreaga regie se pune in miscare si cu diabolica perseverenta regele, polonius, regina si chiar ofelia ii intind o cursa lui hamlet: ea se preface citind, ceilalti se ascund… hamlet soseste…

act2/scena1

ofelia

nu, doamne bun: dar cum mi-ai poruncit,

ravasele i-am inturnat, si n-am vrut

sa-l vad.

Polonius

…hai la rege….

Act2/scena2

Polonius

Am sa i-o scot pe fiica mea in cale,

Iar noi vom sta ascunsi sub o perdea.

Regele

Sa-ncercam.

Act3/scena1

Polonius

Ofelia, tu plimba-te pe-aici.

Marite, de vi-I voia, sa ne-ascundem.

[catre ofelia]

Citeste-n cartea asta; ii parea-va

Astfel, fireasca-nsingurarea ta.

Ofelia

Am de la tine amintiri, alteta

Pe care vreau de mult sa ti le-ntorc;

Te rog, primeste-le acum.

spre surpriza ofeliei, treburile nu merg cum trebuie: hamlet e mai suspicios si intuitiv decit lasa sa se ghiceasca. si iata ce dialog nimicitor are loc intre cei doi. In mod direct, asa cum ii este firea, hamlet intrerupe acest ridicol joc, si pune capat irevocabil acestei urzeli. demnitatea e repusa in drepturi de acest nefericit si tradat, print al danemarcei.

Hamlet

Eu nu,

Eu nu ti-am daruit nimic.

Hamlet

Da, intr-adevar; caci puterea frumusetii mai degraba preschimba cinstea din ceea ce este intr-o dezmatata, decit poate taria cinstei adduce frumusetea dupa chipul si asemanarea ei: acesta a fost odata un paradox, dar acum e dovedit de fapte. Te-am iubit cindva.

Hamlet

Du-te la minastire, de ce sa fii zamislitoare de pacatosi?

ofelia nu ajunge la minastire

spre a ne descumpani, evolutia ofeliei e ciudata si rascolitoare. dupa moartea tatalui ei, isi pierde mintile, dar iata din subconstientul ei ce cintec dezmatat razbate. deci, cit de cuminte si nestiutoare era ofelia familiei sale puritane:

Act4/scena5

[poloniua a murit]

Ofelia

Cum miine-i sfintul valentine

Din zori voi astepta

La geamul tau, caci vreau sa fiu

Eu, valentine ta.

El s-a sculat si s-a incins

Si-ndat i-a descuiat;

Ea, fata a intrat la el.

Dar fata n-a plecat.

moartea ofeliei

regina adulterina si complice la crima, considera pe marginea mormintului ofeliei ca ar fi fost gindul ei de pereche pentru hamlet. deci, regina o gasea potrivita pentru printul mostenitor.

familia lui polonius insa, nu-l credea sufficient de inalt pe hamlet pentru a junge la nasul pretentiilor lor.

Act5/scena1

Regina

Flori pentru-o floare! Bun ramas! Doream

Sa-I fii lui hamlet soata; nu mormintul

As fi crezut c-am sa-ti presar cu flori,

Ci patul nuntii.

si marturisirea de o sinceritate dezarmanta a lui hamlet, cind e constient ca poate spune adevarul si ca aceste sentimente nu mai pot fi folosite ca arma impotriva-i:

Hamlet

Ofelia cea frumoasa!

Hamlet

Eu am iubit-o pe ofelia:

Nici patruzeci de mii de frati n-ar sti,

Cu-a lor citime-a dragostei, s-ajunga,

La suma mea.

aceasta nefericire rotunda si fara scapare.

domnisoara din blanita

asa doarme jazz de cind s-a facut cald.

pe 11 mai a facut deparazitarea cu cestal si frontline. mi-a fost rusine sa zic la vet ca ii dau si carne cruda. si ma jur ca nu mai pupa vreun fir, dar mi-e tare mila de ea, fiindca e singurul lucru care-i place. altfel maninca royal canin, friskies si whiskas, si leonardo cu somon. dar tot mai putin.

noaptea ocupa patul, lungindu-se si intinzindu-se peste tot. cum ma intorc, cum dau de ea. asta cind nu vineaza pe hall.

ziua vineaza pe balcon, iar eu sunt disperata; nu-mi tihneste nimic, se urca pe bara iar eu am un nod in git si o urmaresc tot timpul. daca ii interzic miauna linga usa fara oprire. uneori mai fac semn si vecinii de la blocul de vis a vis si atunci, strig dupa ea sa ma auda, nu fac miscari bruste sa nu o sperii si sa cada jos. sare si vine linga usa, se lasa certata dupa care face iar.

numai mama de pisica sa nu fii! :-)

dvorak

de tot risul

1. ma duc la berin sa-mi spal masina: cit astept pe banca ma uit de jur imprejur. barbati relativ tineri cu masini pe care nu au avut timp sa le economiseasca, asa ca-mi par dubiosi si nesuferiti. vorbesc de sume mari fara argumente, scuipa pe jos, se dau de-ai casei si le propun fetelor de la spalatorie cafele; sunt grasi, deformati cu stomacuri si burti umflate. dizgratiosi cu picioare groase, funduri mari si adidasi, cind se apleaca li se vad la spate chilotii. ptiu, saracie.

pe de alta parte, 2 masini s-au lovit, politie, strigaturi, procese verbale si apare o teribila masina de tractare cu o rampa pe care o aduc linga masina tuflita si care pe dreapta nu mai are roata. sub sasiu ii leaga un cablu si cu un scripete incepe sa o traga pe platforma inclinata. la sfirsit indreapta rampa si ii blocheaza rotile cu niste cabluri si dispositive. fara zgomot, fara murdarie, fara nervi. cu ultimul gest au pus triunghiul semnalizator in portbagaj. am ramas cu gura cascata de admiratie.

m-am trezit cind baiatul de la vulcanizare zimbea la mine ca mi-a verificat presiunea si… dezumflate erau chiar cauciucurile pe care eu le credeam bune.

am zis vreodata ca eu nu ridic niciodata capota? ca nu pun benzina?

ca nu spal masina? dar o laud ca e alergacioasa cit imi trebuie si deloc lacoma la benzina.

2. o batrina din piata cu rasaduri de izma. imi spune ca le avea pentru cineva care nu a mai venit. eu imi bag nasu in punga si zic ca le iau. vrea 3 lei! eu am doar bani mari. asa ca ma intorc dupa ce am facut piata si ii dau 5 lei. nu are rest, asa ca ii las toti banii. ea nu vrea, imi indeasa in mina 2 buchete cu rasaduri de margarete. si e uluita cind refuz, zimbesc si-I spun ca nu am unde sa le cresc. atunci cu izma ce fac? o pun in jardinière. ramine cu margaretele dezamagita.

pe drumul de intoarcere m-am certat de timpita ce sunt, trebuia sa le iau, ar fi fost multumita, si le dadeam cuiva intr-o curte. ma costa ceva sa fiu delicata?

ma dezarmeaza acesti batrini firavi cu care am istorii lacrimogene pe timp cald, ca iarna nu apar in piete.

cumpar de la ei, mi-e mila de miinile lor tremurinde si demnitatea lor ultragiata.

3. sa va zic si povestea cu taximetristul ADU:

prin noiembrie ma duc pe o ceata deasa de dimineata la kaufland si in parcare uit farurile aprinse. nu stiu cit am stat dar cind am iesit bateria era moarta [era si de peste 5 ani]. intreb in stinga, in dreapta si in final ma duc la taximetristii din fata magazinului si imi spun ca nu se poate ei ca profesionisti sa nu aiba 2 cabluri sa ma alimentez de pornire de la o alta baterie. n-au nici ei. unul dintre ei, sa-I spunem ADU ca asa avea acronimul de la numar, zice, dar prietenul meu are, ma duc la el dar imi platiti cursa. eu zic da, si pleaca.

cum sedeam eu pleostita, numa ce apar 2 colegi de serviciu, care isi dau cu parerea, o imping degeaba, iar unul scoate cele 2 cabluri salvatoare, ride si imi porneste masina. apoi imi spune, alearga vreo ½ de ora cu ea sa se incarce bateria. o zbughesc si alerg pe faleza, pe digul spre braila pe care era filtru de politie, opresc si-I zic ca trebuie sa vitezesc si sa nu ma opreasca. politistul ride, toti rideau, cred ca aveam o figura de tot risul ca altfel nu-mi explic, dar pe dig era ceata, asa ca ma intorc pe faleza. dupa vreo ½ de ora ajung din nou in parcare la kaufland, dar taximetristul meu nu era.

dupa vreo 2 luni vad masina tot in parcare la kaufland, si ma duc glont, dar era altcineva cu masina, ca faceau ture. imi da numarul de mobil al impricinatului si eu il notez exact pe bonul de casa. ajunsa acasa, l-am aruncat fiindca am uitat de problema.

a trecut iarna iar eu nu l-am mai gasit pe taximetrist.

de paste, intr-o aglomeratie de nevolnici, vad masina, ma duc si tipul cu greu isi aminteste. eu precauta, nu am zis ce si cum, am intrebat daca ma recunoaste, si tipul ride dupa un timp iar eu rasuflu usurata. il intreb cit costa. ride iar si zice nimic, dar vreau sa stiu unde ati disparut asa de repede? Ii povestesc, si in continuare zice ca nu vrea nici un ban. eu il iau usor, si-I zic ca e pastele, el primeste cei 15 lei [cu mare greu] si imi detaliaza cit de uimit a fost cind s-a intors, fiindca nu-si explica cum am plecat, ca de impins masina si alergat prin parcare facuse si el!!