pe canalul TV cultural se face PR festivalului: vad un film cu dublul de bach. menuhin si oistrah. chiar daca filmul e vechi, suna impecabil.
menuhin spune ca e prima oara cind vine in bucuresti fara enescu. el coboara dintr-un tren, oistrah din avion. se imbratiseaza cu bucurie evidenta. sunt zei.
eu ascult bach-ul meu, cu isaac stern si itzhak perlman, cu new york philarmonic, dirijor zubin mehta.
ani la rind am urmarit restaurarea luminisului la sinaia, in cumpatu. pina a devenit de vizitat. casuta ingrijitorului a fost intotdeauna locuita chiar de persoana cu pricina, fiindca i-a fost lasata prin testament. din cind in cind luminisul se popula, iar la parter, intr-o sala amenajata adhoc dintr-un fo
st garaj, mai aveau loc concerte.in afara de muzica, enescu ne-a lasat o poveste. de fapt, in povestea asta e muzica, sau in muzica e povestea. oricum.
sa ne bucuram. suntem altii miliarde care nu lasam nici un semn al trecerii noastre.

0 comments:
Post a Comment