Tuesday, August 18, 2009

La stupina [2]



primavara cind se deschid stupii dupa iernat, se face si o evaluare a lor.
este poporul sanatos? pai sa vedem.
citeodata pare in regula.



atunci? iata surpriza. un soarece a facut pui sub un capac de stup. multi. si-a ales locul asta fiindca este cald. si poate rontai fagure. pe munca altuia. eheeee...
va place sau nu, soarta lor e pecetluita fiindca intra la categoria daunatori. mai tineti minte soarecele lui arghezi? cam pe-acolo.

totul este trecut in caiet. cite rame are stupul, familiile...
si apare alta problema: invazia furnicilor, care au depus oua tot sub capacul stupului. e o lume incredibila si complexa.

dupa aceasta trecere in caiet, apicultorul stie cum sta. daca au avut mincare destula, daca au inceput activitatea, nu cumva sunt bolnave si trebuie sa ia antibiotice?
daca sunt prea multe, vor roi curind...

ca sa-mi faca mie pe plac si sa rontai polen, se pune la intrarea in urdinis - acea fanta prin care albinele ies/intra in stup, un dispozitiv special cu o periuta si o foaie de hirtie. cind albinele trebuie sa intre, sunt obligate sa-si treaca piciorusele pe perie, iar polenul adus cade pe hirtie, in picaturi mici colorate dupa florile carora le-a apartinut: cele mai spectaculoase sunt cele de cicoare, albastre.
primavara/vara polenul va fi frumos colorat: galben, albastru, verde sau rosu. pe toamna, doar galbui, portocaliu inchis spre maro. nimic interesant sau apetisant.

oricum eu il pastrez in borcanele mici, si maninc cu lingurita. 2 lingurite dimineata spun apicultorii, reprezinta hrana si energia pentru o zi. eu stiu ca dupa, ti-a foame si rozi si sireturile de la adidasi, asa ca nu ai timp sa vezi ce se intimpla pina la sfirsitul unei zile.

albinele sunt frustrate fiindca au zburat kilometri fara nici un folos. stuparii se feresc sa-si necajeasca poporul lucrator. acum, ca stiu, cer atit de rar, incit renunt chiar de buna voie. daca maninc fagure capacit, e suficient, are de toate in el.

frumosul, auriul, harnicul si inegalatul exemplu de comunitate:
[si n-am ajuns inca la fagure]

1 comments:

Belle de Jour said...

Ah! Merci de continuare.
Nu am vazut niciodata asa ceva de la inceput pana la sfarsit. Dar cresterea albinelor e o meserie nobila. Nu stiu de ce imi vine mereu sa o asociez cu tenisul sau cricketul - e diferita, poate de la alb.
Cand mai ai timp, astept si continuarea daca se poate. Povestesti foarte frumos. Curat, fara inflorituri - nu glumesc.
Si scuze pentru greselile de typewriting din comentariu lui Sakura. :)