orasul si ciinele

1. de multe zile e lumina cind plec de acasa. ninge si e frig, dar nu foarte. strada e plina de corturi dungate, in care floraresele se instaleaza. pe linga, in lighene mari, tiganii barbati au facut focul cu mangal si dau din niste cartoane , fiindca acestea mocnesc prin carbuni si inca nu vor sa arda. ma opresc, si amusin acest miros de fum, ma uit fascinata cum incep sa danseze limbile portocalii si de bucuria lor simpla. a lor, a mea - ciinele alfa astazi, si a celorlalti ciini golani, care au simtit caldura si s-au apropiat. in galetile mari sunt flori ireale, crini, frezii, trandafiri, crizanteme albastre.

2. merg in urma unui baietel micut, legat la gura cu fularul, care tabirceste un ditamai ghiozdanul, si trece cu minutza prin toate gardurile vorbind singur. ma rog tot drumul sa nu fie vreun cui prin gard, caci el nu e atent si nu alege. ma bag in vorba si vorbesc si eu linga el, el imi raspunde de parca ar fi normal sa vorbim asa, mergind pe strada, singuri.

3. ma duc la posta sa-mi iau un colet de carti. merg pe un drum in reparatii, pe care se lucreaza. ma uit la utilajele micute pe senile sau cu niste roti mari cu profile adinci, care fac tot felul de invirteli si rup din strada. trag de usa, ma uit atent si scrie impingeti, imping, nimic. stau si analizez: sa stii ca bunul dumnezeu mi-a ascultat ruga si i-a inchis. vine un domn, care apasa clanta si deschide usa. pelticind cuvintele imi zice 'trebuie intii sha apashati'.

4. primesc o poza de la o cunostinta si o pun aici. el zice ca vine primavara. eu zic ca daca e o cunostinta, inseamna ca ne cunoastem? nu, nici vorba, nu ne cunoastem absolut deloc.