La multi ani!

ce a primit jazz de mos nicolae

mos nicolae i-a adus lui jazz un cosulet de ratan. eu am crezut ca pisoiul o sa doarma fericit in el. a ajuns de plins dupa ce jazz si-a ascutit ghearele pe el, si l-a smuls si a imprastiat papura din aia toata casa. si s-a facut ca nu pricepe destinatia lui. 'dormi tu acolo', o fi zis jazz in mintea ei, 'mie mi-e bine si in pat'.

cind colo, iata ce se intimpla:
pozitia1 - jazz inauntru
ca o smechera, se baga inauntru si pindeste daca la toarta cosului nu apare ceva de gheruit. dupa o vreme scoate sunete ca sa te
incurajeze sa faci ceva, spre a incepe jocul, ca doar e iarna si e timpul de joaca si pentru oameni, ca pisicile se joaca tot restul.
eu ii trimit rostogol, globulete mici, pe care ea le trage rapid inauntru, dupa care se aude o rapida lupta, si globul sfirseste expulzat din nou afara; mingea e iar la mine in teren. si tot asa.
ca si alergatul prin casa, asta dureaza pina cind se plictiseste mitza, si nu cit am eu timp. daca vreau sa parasesc terenul prin abandon, jazz imi sare in cap sau ma musca de picior.

pozitia2 - jazz afara

acum, jucariile sunt inauntru, si se chinuie sa le traga afara. se preface ca e greu, se da peste cap si isi arata burtica alba si pufoasa, mai trage si de ratan, se urca pe cos, merge cu el in cap prin casa, il impinge cu capul.
eu bag inauntru un soarece de plus, a carui ata o scot prin cealalta gaura decit unde pindeste, si trag cite putin. jazz de afara constata ca si cosul misca, si ca inauntru un soarec isi face de cap.


in timpul asta eu nu pot sa fac nimic, creierul mi se goleste, si in mintea mea se instaleaza duiosia pentru mitza asta singurateca si insingurata.

campanulla nu campanella

wend cu daruri multe in ghetutze chiar si pentru pisoi!

sa zicem...

sa zicem ca sunt intr-o mica vacanta si acasa fiind, in zile cetoase si cu un disconfort real creat de umezeala excesiva
sa zicem,
ca vreau sa ma uit la tv. astept, zappez, mai merg prin bucatarie si imi fac de lucru. mitza tot pe aparate. dau mai tare sonorul, scot sunete, o indemn sa vina in brate, aiurea si tot asa. zdranganesc farfurioare, deschid si inchid usa de la frigider, rostogolesc bile cu clopotei pe hall, nimic.
ma infofolesc in halat, imi iau rebusul si las tv sa zica pe pustii. in definitiv, ce are daca o sa dezleg rebus? nu putem face toti chiar ce vrem si cind vrem.
sa zicem.

pretul e surpriza!

Serban Foarta
Mic tratat de pisicologie
Humanitas

Feline celebre, ca Pisica de Cheshire a lui Lewis Carroll, Motanul-Încălţat al lui Perrault, motanul Murr al lui Hoffmann, Mungojerrie şi Rumpelteazer ai lui T. S. Eliot, pisici aristocrate ca Myōbu no Otodoto, pisica de la curtea imperială a Japoniei, dar şi Japonica lui Gellu Naum, pisicile mozartiene ale lui Eric-Emmanuel Schmitt, pisici frumoase, elegante, orgolioase, motani înţelepţi şi pisoi jucăuşi...
Un manual indispensabil iubitorilor de pisici, recomandat celor care vor să înveţe să privească, să deprindă rafinamentul şi graţia. Cu profesori ca Charles Baudelaire, Guillame Apollinaire, Paul Verlaine, Jorge Luis Borges, Fernando Pessoa, Max Jacob, Raymond Queneau, Virgil Mazilescu, Mircea Ivănescu, Emil Brumaru şi mulţi alţii, aleşi cu atenţie de Şerban Foarţă - doctor în pisicologie - , care la rândul lor au fost cu toţii elevi la şcoala de pisici, aveţi şansa chiar de a învăţa să deveniţi scriitori.

Iată, spre exemplu, ce îl sfătuieşte Aldous Huxley pe un tânăr prieten: "Dacă vrei să fii romancier psiholog şi să scrii despre fiinţe, cel mai bun lucru pe care-l poţi face este să ţii o pereche de pisici."

"Deosebirea dintre un câine şi-o pisică? Cel dintâi cugetă într-astfel: «Ei mă hrănesc, mă protejează, ţin la mine. Pesemne că sunt zei.» A doua cugetă şi ea: «Ei mă hrănesc, mă protejează, ţin la mine. Pesemne că sunt zeu. »" (Ira Lewis)

http://www.humanitas.ro/humanitas/mic-tratat-de-pisicologie

pentru emma

eu ii spun, nu mama citeste-l pe ludwig geiger, iar ea nu si nu, toata ziua cu noica in brate. pe andrei plesu chiar i l-am interzis. [stinga]

eu ii sugerez goethe, ea nu si nu, odysseas elytis.
si dupa cum o vezi in poza trage ceva de speriat la impresionisti. [dreapta]
imi recomanzi ceva?

povestea unui pion oropsit

pionul sta acolo in virful piramidei - deschise ca un evantai - de poeti si poezii de multi ani, si il am de la un fost elev al meu. mult timp m-am intrebat de ce un pion si nu regina, dar astea sunt misterele nedescifrate ale vietii. jazz se urca pe birou si isi cauta de lucru, de joaca, prefacindu-se ca habar n-are de existenta lui pe dreapta raftul 3, cum o iei prin biblioteca. prefera prin invaluire - cum imi povestea mie un avocat de provincie, dar decanul baroului, om important si prefacut, mincacios si cu o spuma de cultura proletara-sanatoasa. [uite cum sar ranchiunele, o sa ma traga de urechi papa freud] nimeni nu crede ca ea e interesata de ronsard si apollinaire.

de sus, sta sa isi admire isprava, si asteapta sa vada daca nu cumva misca, sa-i sara in cap.
dupa ce pindeste, ca probabil asa e in firea mitzelor, sare si ea si-l alearga toata casa, luindu-l in gura sau bagindu-l pe sub fotolii, de unde se chinuie cite 5 minute sa-l scoata. cind nu reuseste, miauna spre mine sa-i dau o mina de ajutor. dintii ei ramin in crestaturile de pe micutul pion.

asta o tine ocupata o vreme, iar in contrapartida eu pot sa-mi reiau locul si activitatea la birou, ea abandonind teritoriul. pe de alta parte lucrurile pot sfirsi destul de tirziu jazz facind un zgomot groaznic, tirindu-l prin bucatarie si facind oaresce pagube colaterale si varsind vaze cu flori degeaba adapostite precaut acolo, gindind eu ca are treaba in alta parte.
cind o vad ca apare scuturind labutele inteleg ca e uda si a darimat un recipient ce avea apa. plec resemnata sa fac si sa dreg.
e greu sa fii mitza singura intr-un app, dar si mai greu e sa fii stapina unei mitze de app.

simon's cat

tot asa face si jazz cind e afara pe balcon si vrea inauntru.

simon's cat pe youtube

oh doamne, ca bine le mai zice, leita jazz.

jazz primadonna

se termina si toamna

deja sunt temperaturi negative. nu conteaza, jazz se duce dimineata la usa de la balcon si miauna imperativ sa-i dau drumul afara. sta cit rabda frigul, si se intoarce cu urechile si labutele inghetate. in urma ei eu inchid usa, asa ca atunci cind vrea inauntru se urca pe geam si cu ghearele zgreaptana si face miau. se repede inauntru si maninca, apoi pisu. pot sa o cronometrez, face toate astea nesmintit in fiecare zi in aceeasi ordine incit m-a innebunit.

am incercat sa ma fac ca nu aud si sa o protejez de frigul patrunzator de dimineata, dar se apuca si miauna intr-un fel disperat, disperindu-ma, incit dau fuga la usa si o dau afara.

acum 2 zile pe o ploaie rece, si un vint patrunzator, ea statea pe balcon, la adapostul unui zid si se uita la cer si frunze. vintul puternic ii infoia blanita si parea imensa. cind a intrat in casa era putin uda si mirosea a ninsoare.
si s-a mai intimplat ceva,
dupa o noapte in care a mieunat intr-una rostogolindu-se pe spate si burtica, am certat-o. statea pe hall si se uita la mine jalnic. apoi s-a urcat pe geamul de la bucatarie ca de obicei. eu m-am spalat/imbracat, era cam 5:30 dimineata si deodata m-am sesizat ca mitza nu-i. ca e liniste. am cautat-o disperata ca ma prostisem, ea a sarit pe geam dupa cum am constat ulterior.

era pe acoperisul balconului de la parter, deci cam 3-4 metri de la fereastra mea unde a mai cazut cind era de citeva luni. desi ma uitasem acolo, nu stiu unde era ca abia mai tirziu i-am vazut blanita si coada. mieuna si se uita la mine in sus.

am sunat la lili_cristea care a sarit balconul, in pijama, si a pescuit-o dintr-o margine, ca nici nu statea, alerga de colo-colo. cind m-am intors acasa, era 6 dimineata si eu tremuram ca o piftie cu pisoaica in brate. de atunci am sentimentul ca mitza asta e sinucigasa. seara cind vine sa o tin in brate, o pipai si o intorc pe toate partile sa vad daca e intreaga. eu stiu?
o pazesc si urmaresc sa-i prind vreo miscare dureroasa, ea ma urmareste pe mine. noaptea ma trezesc si ea ghemotoc pe labute, sta in pat si se uita la mine fix cu ochii ei irizati rosu pe intuneric. se uita la mine.










pe balcon, nu stiu de unde si cum, a prins o lacusta frumoasa verde smarald, pe care a tirnosit-o pina saraca de ea si-a dat sufletul. am incercat sa o scap, dar nu a mers. si asta am invatat de pe animal planet, nu te baga in legile naturii.
evident, ca a adus-o in casa, gata terminata, jucindu-se cu ea pina pe seara in bucatarie. tot ce prinde pe balcon, aduce in gura in casa unde e mai frumoasa joaca sau le aduce ca sa vad si eu.

tom 2 [in memoriam]

lui tom ii placea sa stea la pozat, ca o vedeta. in ultimul an nu mai avea dinti, asa ca era hranit cu mincare pasata si cu lingurita.





era demn si echilibrat. statea hopa pe scaun si astepta la marginea mesei, sa i se spuna care-i farfurioara lui. nu fura, nu baga boticul.
avea chef sa socializeze o stergea la golaneala, pe afara. jumatate din pisoii din cartier cred ca sunt ai lui. de cite ori, il ingrijea lili, cu aloe si unguente ca venea hartanit din bataile cu alti motani, ii stergea blanita si labutele, de cite ori il gaseam infofolit dormind la caldura, iar afara era ger si zapada.

lili, intreba "unde-i baiatul" si noi ii dadeam de stire pe unde a fost vazut. vara, dormea intr-un ghiveci mare, pe balcon, pe pamintul racoros, cu o copertina deasupra capului,
facuta special sa nu faca insolatie.

Tom [in memoriam]

Tom a murit. ca un om. dupa ce a zacut citeva zile, tacut si aproape inconstient.

nu cred ca noi oamenii l-am invatat ceva pe el, dar sa povestesc ce ne-a invatat el pe noi, cei ce locuim in aceeasi scara de bloc.

astepta in fata scarii pe oricine urca, o zbughea inainte si se oprea la usa lui lili de la etajul 1, in fata careia incepea sa miaune tare uitindu-se cind la tine, care urcai treptele alene, cind la usa. incet, ne dumiream ce voia. ne opream si sunam la sonerie, usa se deschidea si tom disparea absorbit inauntru. aproape 7 ani de zile a exersat cu noi figura asta, pina ne-a reusit perfect; el ne astepta in fata usii si noi sunam. a perfectionat metoda, noi am invatat-o dar nu stiu daca am si inteles.

nu-mi merg treburile bine

de 3 zile am defect TV, si nu stiu ce sa fac. abia am gasit un depanator, sa vedem daca poate sa-l dreaga, ca e cam vechi. daca trebuie sa cumpar altul, va fi o mica problema de timp, fiindca nu am bani si nici informatii. deja jazz se da de-a rostogolul cind vine seara si ascultam chopin. nu stiam ca pisi pot fi muzicale. iar la canoanele lui schumann, e de 2 metri lungime cu burtica in sus.

tom, motanul lui lili_cristea, vecina de jos pe care jazz o iubeste foarte mult, de duminica zace pe o patura si nu misca. toata lumea plinge si linga usa sta un hirletz pregatit sa-l ingroape.

gasesc in romania libera acest desen cu titlul "zimbetul intre onestitate si perversiune". sunt sufocata de indignare. am intrebat citeva persoane apropiate dar nu sunt multumita de raspunsuri. de aceea le urez, [autorilor] ca la judecata de pe urma a jurnalistilor toate mitzele sa stea in jurul bunului dumnezeu [de-a dreapta si de-a stinga] si sa astepte sa-i zgiriie pe ochi.

ora de iarna

jazz e complet data peste cap de ora de iarna. incepind cu ora 4 miauna la usa si intra-iese de 4-5 ori, apoi o cert si ea miauna imperativ, in continuare, ca vrea pe hall. o urmaresc, ea ma vede si se preface ca se duce sa faca pisu cu coada sus si grabita in trap usor. cind ajung si eu aproape, o sterge printre picioarele mele inapoi, ca o sageata si o gasesc in pat.

nu se impaca cu ideea ca nu mai poate sta pe balcon. miauna la usa, ii dau drumul, si vine urgent inapoi cu urechile reci si labutele si mai si. eu o alin ca s-a terminat tavalitul pe balcon, alergatul si statul pe bara sus. insa ea stie ca am dus florile in logie, si acum miauna la cealalta usa, dar acolo nu are acces. va trebui sa se multumeasca cu geamul de la bucatarie.

wend cu intimplari

aseara in brate la mine, jazz se intinde pe toate partile in pozitii incredibile. eu o mingii si ii zburlesc blanita, asa incit treptat arata ciudat, o forma colosala, imblanita si arcuita. cred ca vrea sa adoarma si ma opresc, ea protesteaza cu un oftat si ciriit, asa incit o alint si vorbesc cu ea in continuare, o scarpin sub barbie si ea da capul pe spate ca sa ajung peste tot, iar cind ajung chiar la gura scapa limba afara. se intinde, si cu labutele din fata ma mingiie pe fata, apoi se impinge usor in ele si le gaseste cele mai sentimentale locuri: pe git, pe obraz, pe bratul meu.
dupa ceva timp, se linge si incepe sa miaune pe hall chemindu-ma la joaca; alergam pina obosim, si ea si eu.

orice loc care poate fi o ascunzatoare o incinta: sub umbrela, intr-o cutie, pe un raft de dulap, intre 2 pernuti de perna care fac o casuta, intr-o caldare de plastic pe balcon, intr-o geanta...

simbata a suportat greu 2 stressuri: unul, plimbatul cu masina si apoi vizionatul la webcam. nu a realizat corect de unde vine sunetul si nici nu a inteles imaginea. dar se va obisnui.
altul, a facut baie. si asa am inventat descintec de alinat pisoiul. o sa-l spun altadata.

punem amindoua bulbi de narcise si chinodoxa. separat allium. a inspectat jardinierele noi, pamintul, l-a carat pe labute peste tot, a asistat pe marginea chiuvetei la spalarea unor vaze mici pentru tot felul de transplanturi de hibernare, a luat in gheare butasi marunti sau a bagat sub dulapul din bucatarie frunze si radacini uscate. vita din bucatarie a trebuit sa o inalt cit mai sus si sa o suspend fiindca se ridica pe labute si ajunge s-o rupa altfel. nu stie de nici o admonestare.

am legat de un buton de modul suspendat, o ata pe care sunt insirati la uscat vreo 6 ardei rosii iuti. toata ziua sta pe ei, dar ceva-ceva ii pare suspect, fiindca nu insista, dar nici nu-i lasa in pace.

2/3 din toamna s-au dus

de cind s-au ispravit caldurile, jazz vine pe seara in bratele mele in fotoliu si doarme ca epuizata. o intorc, ii asez labutele, o misc – ea doarme cum o pun, fara oprire pina la ora mea de culcare. de obicei adoarme pe spate cu toate 4 labutele in sus, cu blana mare si pufoasa de pe burtica, coada cum a apucat, in sus, intr-o parte, ca vezi era graba mare si urgent. daca ma misc scoate un scirtiit usor de deranj si asteapta sa ma linistesc, mai scapa cite o labuta intr-o parte. am crezut ca o sa-i placa invelita cu un pled usor. nu, nu vrea, ii ajunge propria blana. cind eu merg la culcare, vine cu mine si vreo jumatate de ora rontaie pijamaua, dupa care se linge maiestuos si temeinic si pleaca pe hall.

am descoperit intimplator ca ii place intr-o cutie, cu o patura din par de camila. cutia are pe cele 2 urechi laterale gauri prin care si eu dar si ea, bagam degetele si ne jucam. sta linga cutie si miauna sa ma cheme la joaca. habar n-am ce o atrage acolo, ea de cind se stie a dormit in patul meu. acum nu vrea, vine, se alinta si pleaca pina la 4 ½ dimineata cind tine neaparat sa se intoarca si sa termine de rontait pijamaua.

aud un icnet mieunat strident linga usa baii, jazz scuipa un ghem de iarba, doar atit. apoi s-a dus pe balcon de unde a adus ceva in gura si s-a instalat pe hall la joaca. eu stau pierita si privesc, mi-e atit de mila de ea cum intindea gitul si privea cu ochi tulburi; nu stiu de la ce ii este rau, ieri a mincat un plic de whiskas supreme de vita. dupa cum alearga parca nu ar fi avut nimic. mie grija imi sta gheara in git.

pe rafturi printre carti, rasar si infloresc pisici

vin acasa si gasesc imprastiate pe jos bobitele de mincare ale lui jazz, care erau pe un raft in camara. ramine un mister cum a ajuns acolo - ei, nu chiar, probabil a sarit - si in timp ce string si matur ma gindesc la pisoiul jigarit si infometat de afara. jazz m-a asteptat tensionata, mieunind tare cu vinovatie, ducindu-ma imediat ce am intrat sa-i vad isprava; iar in timp ce eu mormai toate gesturile invocind nerecunostinta – vorba lui doru, disrespectul – mitzelor razgiiate, ea de emotie a zburat la litiera si a facut pisu repede, iar acum se tavaleste cu burtica in sus pe hall, dindu-se peste cap printre picioarele mele, prinzindu-mi gleznele in labute. daca nu m-as opri as calca pe ea, s-a abandonat fara retinere sentimentului meu de intelegere. nu am indraznit sa o cert. birmanezele sunt foarte emotive si sensibile. suporta foarte greu cearta, nu mai vorbesc de pedeapsa. sar sa te muste, chiar asa, sar si la bataie – ceea ce trebuie evitat categoric. sau de emotie fac pisu prin toata casa, la intimplare.

“Toate mitzele din moschee se dadeau in vint dupa opiul lui Kazem Khan. De fiecare data se asezau in linie pe marginea acoperisului si il pindeau. Din momentul in care mergea in fumoar, ele sareau zidul si se rinduiau in fata usii. Kazem Khan fuma si sufla fumul spre ele. Pisicile erau innebunite de efluviile delicioase de opiu. “[La portile mosheii – Kader Abdolah]

imi imaginez vreo 6 pina la 8 pisici persane, caci actiunea se petrece in iran, drogate pe acoperis, cu cozile atirnindu-le alunecind cite putin pina aterizau ametite in fumoar de-a valma, burtici, cozi si labute, una peste alta.

nebunie. scena de film si antologie.

si apropo, mi-a placut enorm aceasta carte, pe care am inceput-o cu un zimbet inghetat si econom, care m-a binedispus pina la jumatate si m-a infrigurat cu clantanit de dinti spre sfirsit, aducindu-mi seara amintiri nenorocite despre ceva ce-mi era cunoscut. cine a stiut ca, khomeini a murit de alzheimer? si a murit numai o data, neh?

pentru alte pisi: mara, dona...

jazz are o ascunzatoare in dulap, pe ultimul raft, jos. am acolo 2 sapunuri protex albastru pe care pisoaica sta ca pe cuibar. si are apoi blana parfumata. sapunul a ajuns acolo din gresala cind am desfacut un pachet si l-am imprastiat prin dulap; daca am vazut ca nu o deranjeaza, l-am lasat acolo.

ieri d.a am fost la medic cu mitza: e alergica. de la aia, de la aia... medicul zice de la carne cruda.

eu ma gindesc, si cred ca de la pilota de puf de gisca.

i-a facut injectiune si miercuri iar. am tinut-o in brate toata seara de parca era pe moarte, ea m-a rasplatit cu o burtica pufoasa si un abandon somnoros. apoi i-am taiat unghiile ca-mi rupe toate pijamalele.

ii desfac un pachet de mincare purina pentru adult si gasesc mincate o parte din bobite. medicul a spus clar sa lase mincarea de junior. si cred ca o sa-mi mai spuna data viitoare si altele. tot despre mincare.

toate mitzele sunt mitze; diferenta dintre ele o fac doar sentimentele pe care le declanseaza in noi in momentele cind afectiunea isi cere ticketul. de ex motanul supergolan tom, al lui lili, care doarme pe un scaun jumatate atirnat de zici ca acum cade pe jos. a venit vreo 7 ani in urma de niciunde, in momentul cind lui lili i-a murit mama - de aici si legatura pe care ea o face; e fidel, constant, afectuos si inteligent. pentru ea tom nu are egal. poate o sa povestesc de acest motan mai pe indelete.

in picul de caldura...

... mai apuca si infloreste 'steaua serifului', un cactus aglomerat si care a scapat de jazz.

pisoaica a facut vaccin, si dupa ce o zi a stat intr-o patura adunata ghem, ca ma luasera grijile, a poftit la mine in brate unde cerseste sa ajunga: dar odata acolo, se foieste, geme, scapa limba, se intinde cit e de lunga [si este] astfel ca te sileste sa te aduni ca sa-i faci loc.

primesc de la whiskas un plic Supreme-vita la promotia pe care au lansat-o pentru noile produse. i-am cumparat si eu unul de sardine, dar jazz l-a lasat neatins. si apoi eu am o problema cu whiskas: peste tot ei spun ca un pisi adult consuma 4 pliculete pe zi sau ma rog, diverse combinatii daca au si hrana uscata. 4 pliculete, inseamna 400g, ar plesni bietele mitze. jazz nu maninca nici unul intr-o zi, d'apoi 1 plic la o masa. ca ei asa scriu, 1 plic-o portie.

oricum, whiskas ramine marca ei preferata, desi eu i-am introdus si leonardo, biomill si royal canin. din toate recompensele ii plac cel mai mult, cele cu pui si mentolate!

m-am luat cu vorba, dar azi trebuie sa-i dau si 1/2 de pastila pentru deparazitare, de prazicest. imi fac curaj si eu, scriind aici, ca altfel nu stiu cam cum va fi acasa.

la medicul veterinar era o pisoaica persana, care dupa sterilizare nu se simtea tocmai bine, iar medicul se pregatea sa-i faca o noua interventie. mi-am amintit brusc ca si jazz a patit la fel, si am hotarit sa nu mai merg niciodata la acest Dan Tanase, vorbaret, neatent dar totusi responsabil, fiindca se scuza proprietarului ca nu poate sa o lase asa pina luni, pisi ar fi putut sa moara. proprietarul era ingrozit ca o ia de la capat. asa am fost si eu.

septembrie portocaliu

citesc o carte eleganta [in 3 volume] si care are un snur rosu legat de cotorul cartonat, drept semn: istoria civilizatiei grecesti-bonnard. intorc paginile rar, ticait, innodind bucatele mici de somnolente reverii [de toamna] in care au ramas doar frunze si copaci, nuci si struguri muscat hamburg dulci si parfumati.

jazz sta pe o ditamai pilota de puf, drept in mijloc, pazind si stapinind; intr-un final, sare la joaca rupind si gheruind bietul snur pina-l face ferfenita. acu' ma gindesc sa-l tai, ca asa rufosenie nu poate ramine in carte.

fac o lista de lucruri de facut/cumparat si trec jazz-medic. trebuie vaccinata. numai ca eu nu am curaj sa-i spun si ei.

a venit toamna

1. cu ultimele zile insorite se duc si florile de cactus. de acum, un an de zile vor dormi in tepii lor; miracolul altei veri le vor trezi culorile.
jazz se plimba ca o cunoscatoare printre ghivece, si se preface ca le maninca frunzele, florile. nu ma mai pacaleste ea, stiu bine ca urmareste sa alerg si sa-i spun ca nu-i voie. ca mai apoi intr-o strafulgerare sa-i vad coada disparind in dulap.

2. plimbarile lui jazz pe balcon sunt scurte. e frig, bate vintul. vine in casa cu labutele ude de la ploaie, iar eu o iau in brate si o ascund in halat. nu stiu pe unde respira, dar sta acolo culcusita si adoarme, scapind usor limba afara. e momentul sa o mingii pe burtica si sa ma uit cu atentie la blanita ei. e bleaga si sta.

sfirsitul lumii a lasat-o indiferenta, miuonii si bosonii neintrind in sfera ei de interes. in seara ce se lasa devreme, urmareste umbre pe pereti sau gize intirziate si prinse in virtejul de lumina a becului aprins.

3. constat ca desi zgomotul unei bormasini o sperie, tunetele si fulgere nu. s-a jucat toata noaptea muscindu-ma pe sub pilota de miini si picioare, a baut apa, a fugarit toate bilele cu clopotei pe hall. o enerveaza pilota mea fosnitoare care probabil ii mai ocupa din teritoriu si atunci miauna indignata. nici o tresarire la fulgere, nici o urechiusa miscata la tunetele pleznite si infioratoare. oare de ce?

4. vacanta s-a terminat, jazz ramine singura. cind vin acasa, se tavaleste la picioarele mele si sta sa o iau in brate si s-o alint/alin, purtind-o toata casa pe la oglinzi, pe la rafturile bibliotecii. ea se lasa impacata doar cind ceva ii stirneste interesul si ma paraseste pentru vreun raft pe care a aparut ceva interesant. altfel cred ca m-ar apuca noaptea leganind-o.

pisicile lui baudelaire [2]

In creieru-mi se lafaieste

Plimbindu-si coada, un motan

Voinic, frumos si dolofan...



si ce incintatoare versuri gasesc in timp ce recitesc, si totul imi pare incredibil de nou si parfumat:

Viens, mon beau chat, sur mon coeur amoureux;

Retiens les griffes de ta patte,

Et laisse-moi plonger dans tes beaux yeux,

Mêlés de métal et d'agate.

***

Lorsque mes doigts caressent à loisir

Ta tête et ton dos élastique,

Et que ma main s'enivre du plaisir

De palper ton corps électrique...

cum era sa lipseasca din bazarul voluptatilor tocmai personajele imblanite, somptuoase si elegante, cum sunt pisicile:

Amis de la science et de la volupté

Ils cherchent le silence et l'horreur des ténèbres;

L'Erèbe les eût pris pour ses coursiers funèbres,

S'ils pouvaient au servage incliner leur fierté.

***

Ils prennent en songeant les nobles attitudes

Des grands sphinx allongés au fond des solitudes,

Qui semblent s'endormir dans un rêve sans fin;

***

Leurs reins féconds sont pleins d'étincelles magiques,

Et des parcelles d'or, ainsi qu'un sable fin,

Etoilent vaguement leurs prunelles mystiques.

jazz si baudelaire [1]

citesc in continuare jurnalul lui radu petrescu si la pag. 348 gasesc referire la 'sublima' les promesses d'un visage a lui baudelaire.

caut si nu o gasesc in editia mea les fleurs du mal. ma duc pe internet, [niciunde o varianta in romana] si gasesc intr-adevar o minune de poezie, muzicala, erotica si delicata cu ochii ei vorbitori, care ce credeti ca promit? fiecare pe propria risipa si intelegere:

J'aime, ô pâle beauté, tes sourcils surbaissés,
D'où semblent couler des ténèbres;
Tes yeux, quoique très-noirs, m'inspirent des pensers
Qui ne sont pas du tout funèbres.

***

Tes yeux, qui sont d'accord avec tes noirs cheveux,
Avec ta crinière élastique,
Tes yeux, languissamment, me disent: «Si tu veux,
Amant de la muse plastique,

***

Suivre l'espoir qu'en toi nous avons excité,
Et tous les goûts que tu professes,
Tu pourras constater notre véracité
Depuis le nombril jusqu'aux fesses;

***

Tu trouveras au bout de deux beaux seins bien lourds,
Deux larges médailles de bronze,
Et sous un ventre uni, doux comme du velours,
Bistré comme la peau d'un bonze,

***

Une riche toison qui, vraiment, est la soeur
De cette énorme chevelure,
Souple et frisée, et qui t'égale en épaisseur,
Nuit sans étoiles, Nuit obscure!»

jazz face baie

jazz face de fapt dus, fiind spalata semi-alert, cu sampon de pisici [intre noi fie vorba costa mai scump decit head&shoulders al meu], de 2 ori si apoi clatita bogat, alergind dupa ea prin toata cada. fac exceptie urechile care au regim special. fiindca e vara si cald, uscatul e natural, jazz scapa din prosop si se linge cu rabdare, odihnindu-se din cind in cind. la rastimpuri ma priveste cu ura.

dupa baie, doarme in bratele mele ca un copil cu sforaituri si oftaturi. ore intregi. blanita ei uda la inceput si parfumata, se usuca de tot si devine un puf moale. prin somn, se rostogoleste si intinde, desfacind labutele ca niste flori. daca ma misc scinceste si se ghemuieste semn ca nu e inca timpul sa se dea jos din brate.


vara jazz a facut baie cam la o luna. pisoaica asta nu prea stie de frica apei. a facut baie de cind era mica de tot, de 2 luni si probabil acum crede ca asa fac pisicile. la chiuveta in bucatarie sau pe balcon se joaca cu galetuse in care plutesc mingiuci de ping-pong pe care le pun special pentru ea. plus ca nu bea apa decit daca e curgatoare, adica de la robinet.

aseara s-a stirnit o mica vijelie; pisi parca a innebunit subit, a inceput sa alerge toata casa facind salturi imense din care jumatate in capul meu. sarea pe masa, de acolo in fotoliu de acolo pe hall, in dormitor in pat si invers. apoi statea latita pe covor, obosita. cred si eu.

jazz si cactusii

1. citesc in catalogul miscarilor mele zilnice a lui radu petrescu/54: “apoi dansez de la 10 pina la 6 dimineata, murmurind in minte din Iov, 39, vers. 20:
Tu-l faci sa sara ca lacusta?
Nechezatul lui puternic raspindeste groaza.”

Nedumirita si intrigata, crezind ca are vreo legatura cu acel context sau dans, ma duc la sursa. In 39 bunul dumnezeu e suparat si-l cearta pe iov cum stie el mai bine, amintind si enumerind minunile “fara intelepciune” pe care le-a creat: ursul, strutul, calul, corbul, leul, uliul…

Tu dai putere calului,
Si-i imbraci gitul cu o coama ce filfiie?
Tu-l faci sa sara ca lacusta?
Nechezatul lui puternic raspindeste groaza.
Scurma pamintul si, mindru de puterea lui,
Se arunca asupra celor inarmati;
Isi bate joc de frica, nu se teme, si nu se da inapoi dinaintea sabiei.
Zinganeste tolba cu sageti pe el, sulita si lancea stralucesc,
Fierbe de aprindere, maninca pamintul,
n-are astimpar cind rasuna trimbita.
La sunetul trimbitei parca zice:”inainte!”
De departe miroase batalia,
Glasul ca de tunet al capeteniilor si strigatele de lupta.

Shakespeare curat.

2. desfac rebus: care este pluralul de la ilau? ilaie [sic!].

3. cactusii sunt inflorind, la prezentul continuu. jazz printre ei.
jazz miauna excesiv, ma musca si zgiriie. imi propun sa o duc la medic.

jazz sufera de caldura

nu se mai sfirsesc zilele astea caniculare, cu dimineti in care mergi cu un cap imens prin valuri fierbinti de aer, cetos, de nerespirat, cu 29 de grade in casa si 34 pe balcon.

jazz sufera si sta nemiscata ore intregi pe un prosop ud sau in cada.

jazz isi schimba culorile

vad pe strada un pisi exact ca jazz dar cu blana scurta. fac pis-pis, se apropie si ma uit curioasa ce soi este: capul, coada si labutele sunt maron restul bejuliu, blana scurta de tot, ca la maidaneze. coada obisnuita, subtire. ochii albastri.

pai, nu merge asa: jazz are ditamai codoiul pe care cind il infoaie si merge cu el flamura prin casa miriind, ai ce vedea. blanita sub git arata ca un super guler alb, ca in pozele elisabetane. iar in rest blana e mare, numai cind o perii si aspir mai pot sa vad burtica si pielea alba foarte curata.

si am constatat ca pe burtica are o portiune destul de mare care se inchide la culoare, e aproape maron. nu stiu daca am spus vreodata ca atunci cind am luat-o la 2 luni, i-am vazut parintii: erau maron, superfrumosi si cu blana mare. oooo, si ce cozi aveau! erau deosebiti si afectuosi cu cei 5 pui care erau cu totii albi si extremitati maron de parca nici nu erau ai lor. jazz era singura fetita si proprietara nu prea voia sa o dea prima pe ea, asa ca m-a pacalit putin ca nu-i stie sigur sexul. medicul a ris si el de mine cind i-a facut carnetul de sanatate si mi-a sugerat sa astept ca sigur o sa stiu ce sex are peste vreo 2 luni. m-am linistit cind la plecare am vazut ca trecuse ca e FEMEL! mda.

asa arata ca in pozele astea: micuta si delicata.

eu cred ca birmanezele alungate afara pe strada s-au incrucisat cu maidaneze si a rezultat acest soi nou, care e urit. nici cal, nici magar. pisica necajita. pacat!

julio cortazar si dinu lipatti

citesc in rayuela [sotron] la pag 303/polirom:
in vremea aceea murise in europa, la virsta de 33 de ani dinu lipatti. despre munca lor si dinu lipatti vorbira pina la coltul strazii, fiindca talitei i se parea ca se cuvenea sa adune dovezi tangibile despre inexistenta lui dumnezeu sau, cel putin, despre frivolitatea sa incurabila. le propusese sa cumpere imediat un disc al lui lipatti si sa intre la don crespo sa-l asculte...

si la pag. 318:
muzica, melancolica hrana pentru noi, cei care traim din iubire...

ce liniste, sa asculti chopin cu lipatti sau cu claudio arrau.
apoi chopin cu arrau sau cu dinu lipatti...

si tot repet zarzuela, dar nu stiu ce inseamna sau de unde remanenta acestui melodios cuvint...

jazz a facut 1 an [III]

jucariile lui jazz

au supravietuit cutiile: de toate tipurile, mari, mici, cu gauri prin care intra si iese, sau se ascunde, dupa caz. pungile de monitoare [care nu sunt transparente si moi] deasemeni cu gauri pe care le face praf, bagindu-se in ele si tragind cu ghearele. chiar umbla prin casa cu ele in cap.

bile, simple, de ping-pong, cu clopotei inauntru, mingi, mingiuci, soricei mici cu arc, mai mari cu boabe in tirtitza -ecologici, si mai nou aparutul soarec XL [icsel], comandat de mine si achizitionat de lili pe cind haladuiam prin panaci. jazz nu-l foloseste sa-si traga ghearele pe el, are ceva similar ca o rigla, cu rafie groasa pe care s-a obisnuit de cind era micuta. cu icsel se joaca, tragind de sfoara din bot pina il urca pe cutia de imprimanta. apoi se baga inauntru si se joaca cu clopotelul din coada lui icsel.

cred ca daca o intrebi va raspunde ca jucaria preferata sunt eu: fiindca sunt vie si fac au cind ma musca, fug cind ma zgiriie pe picioare si ii dau sa bea apa din palma cind miauna pe marginea chiuvetei. o alerg cu program, pina oboseste si face fitness gratis. de aceea are o silueta de invidiat si isi mentine in program supersalturile peste fotolii si pat. citeodata imi sare si in cap.

altfel, alearga dupa creion, guma, orice hirtie ghemotoc pe care o ia in gura si fuge cu ea. de jucarie e orice raft unde se poate ascunde si daca e cu prosoape, cu atit mai bine, doarme pe el.

cind vine lili, se baga in cutie si asteapta sa se joace cu ea. au ele un joc al lor. miauna incetisor si o atentioneaza ca trebuie sa treaca si pe la ea.

cine este icsel?