Tuesday, January 18, 2011

cei 3 faust [1]

goethe, thomas mann si axel munthe.
doctor faustus, thomas mann - adrian leverkuhn este un compozitor care face urmatorul pact cu diavolul:

Noi am încheiat un contract, o afacere — ai iscălit cu sîngele tău şi ni te-ai făgăduit nouă şi te-ai botezat în legea noastră — vizita mea de-acum are drept rost confirmarea, şi-atît. Ai căpătat de la noi timp, timp genial, înălţător, douăzeci şi patru de ani bătuţi pe muchie, ab dato recessi, pe care ţi-i punem drept limită. Odată trecuţi, împliniţi, ceea ce nu-i de prevăzut, pentru că atîta timp e şi el o eternitate — vei fi luat. In schimb, pînă atunci, îţi vom fi în toate supuşi şi ascultători, şi te vei bucura de' infern, de te vei lepăda de tot ce-i făptură vie, de toate ostile cereşti şi de toţi oamenii, pentru că aşa trebuie. […]

Condiţia mea a fost limpede şi fără ocol, determinată de zelul legitim al infernului. Ţi-e interzisă iubirea, pentru că încălzeşte. Viata ta trebuie să fie rece — de aceea n-ai voie să iubeşti pe nimeni. Ce-ţi închipui oare ? Iluminarea îţi lasă puterile spirituale absolut intacte, ba chiar ţi le stimulează uneori, încît ajung la clarviziuni extatice — şi de unde să fie stoarse, la urma urmelor, dacă nu din scumpul tău suflet şi din nepreţuita-ţi viaţă sentimentală ? O detaşare generală a vieţii tale şi a raporturilor tale cu oamenii e în firea lucrurilor — mai mult, e cuibărită în firea ta, noi sîntem departe de a-ţi impune ceva nou, minusculii nu fac nimic nou, nu fac din tine altceva, ei accentuează şi exagerează ingenios şi spiritual tot ceea ce eşti tu. Răceala, la tine, nu-i oare un antecedent, precum migrena paternă din care aveau să se nască durerile micuţei sirene ? Rece te vrem, pentru că dogoarea flăcărilor creaţiei abia-abia s-ajungă să te-ncingă întru creaţie. în sînul ei îţi vei găsi refugiul pentru răceala vieţii tale...

spre sfirsitul vietii si a celebritatii sale extraordinare, scrie metaforica cantata simfonica Lamentarea doctorului Faustus, care la rindul ei are la baza o [aceeasi mereu] legenda:

acolo, doctorul Faustus, cînd vede isprăvindu-se nisipul din clepsidră, îşi invită prietenii şi cunoscuţii mai apropiaţi, magistros, baccalaureos şi alţi studenti în satul Rimlich, aproape de Wittenberg, îi ospătează din belşug ziua întreagă, mai bea şi seara cu ei un pahar de vin, un Johannstrunk cum se zice, şi apoi, într-o cuvîntare plină de căinţă, dar rostită cu demnitate, le înfăţişează destinul său si împlinirea lui, în al cărei prag se află. In această Oratio Fausti ad studiosor, el îi roagă ca atunci cînd îi vor găsi trupul mort, sugrumat, să aibă îndurarea să-l înmormînteze, pentru că moare, spunea el, ca un creştin şi rău şi bun; bun, pe temeiul căinţei sale, şi pentru că el mai nădăjduieşte din toată inima la mîntuirea sufletului său; rău, pentru că ştie că-l aşteaptă un sfârşit groaznic, că diavolul vrea să-i ia trupul şi că i-l va lua.

cu alte cuvinte, un faust in alt faust.

doctor faustus a fost scris de thomas mann pe la 70 de ani.

vezi si: http://vicoprea.blogspot.com/2011/01/doctor-faustus-thomas-mann.html


0 comments: